
Europa se confruntă cu o schimbare majoră în domeniul energetic, pe măsură ce se apropie sfârșitul unui acord crucial între Moscova și Kiev privind transportul gazelor naturale rusești prin Ucraina. Acest acord, care va expira în decembrie, ar putea marca finalul unei ere în care Ucraina a fost un jucător cheie pe piețele energetice europene, scrie Bloomberg.
Ucraina, cu rețeaua sa de peste 22.000 de kilometri de conducte de gaze naturale, a avut un rol central în aprovizionarea cu energie a Europei. Însă, din cauza conflictului în desfășurare și a tensiunilor geopolitice, reînnoirea acordului este puțin probabilă. Oprirea tranzitului ar afecta piața energetică într-un moment critic, înainte de sezonul de iarnă, când cererea de energie este ridicată.
Pentru piețele energetice europene, pierderea acestei rute înseamnă o incertitudine suplimentară. Rusia ar pierde una dintre ultimele sale rute majore de export către Europa, iar Ucraina ar pierde venituri semnificative din taxele de tranzit. Estimările sugerează că Kievul ar putea pierde până la 800 de milioane de dolari pe an, sumă esențială pentru menținerea infrastructurii sale energetice.
„Sfârșitul tranzitului prin Ucraina reprezintă sfârșitul unei ere care a fost pe cale de dispariție de ceva vreme”, a declarat Margarita Balmaceda, profesor de relații internaționale specializat în politica energetică a statelor post-sovietice.
În contextul acestor schimbări, majoritatea țărilor europene au căutat deja alternative la gazele rusești. Germania, care depindea anterior de gazele rusești pentru mai mult de jumătate din necesarul său, a crescut importurile din Norvegia și a accelerat dezvoltarea infrastructurii pentru gazele naturale lichefiate (GNL) din alte părți ale lumii.
Cu toate acestea, există încă voci în Germania care cer revenirea la importurile de gaze mai ieftine din Rusia, în special din partea unor lideri de afaceri și partide de opoziție. În acest caz, ruta prin Ucraina ar fi cea mai viabilă, având în vedere distrugerea conductei Nord Stream în 2022.
Ucraina explorează, de asemenea, noi opțiuni pentru a menține relevanța rețelei sale de transport de gaze. Kievul a purtat discuții cu Azerbaidjanul, care furnizează deja gaze către mai multe țări din Europa.
Realitatea este că producția de gaze a Azerbaidjanului este insuficientă ca înlocuitor complet pe termen scurt, iar orice acord de înlocuire ar include probabil gaze rusești redirecționate, potrivit lui Anne-Sophie Corbeau, cercetător la Centrul de Politică Energetică Globală de la Universitatea Columbia.
„Fluxurile la aceleași niveluri etichetate ca azere ar fi pur și simplu o „spălare” a gazului rusesc”, a spus ea.
Acorduri cu Kazahstanul și alți furnizori din Asia Centrală ar putea fi, de asemenea, o opțiune, dar timpul este însă limitat pentru a găsi un nou acord care să asigure stabilitatea aprovizionării cu gaze a Europei înainte de sezonul de iarnă.
Astfel, pierderea acestei rute ar putea ar putea crea o situație instabilă pe piețele energetice, ducând la creșterea prețurilor și la o mai mare incertitudine în aprovizionarea cu energie, în special dacă apar alte perturbări în aprovizionare, precum probleme cu transporturile de GNL sau întreruperi în livrările din Norvegia.