
În urmă cu 133 de ani, în data de 29 decembrie 1892, la Castelul Sigmaringen din Germania, avea loc una dintre cele mai importante alianțe din istoria Casei Regale a României – căsătoria dintre Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, principe moștenitor al României, și Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.
Evenimentul, aparent unul strict dinastic, avea să producă efecte politice, culturale și simbolice majore asupra României moderne.

Principesa Maria era fiica lui Alfred de Edinburgh, Duce de Edinburgh și de Saxa-Coburg și Gotha, și a Mariei Alexandrovna a Rusiei, fiica țarului Alexandru al II-lea. Prin această căsătorie, România se lega direct de două dintre cele mai influente case regale ale Europei, cea britanică și cea rusă.
Pentru Casa de Hohenzollern-Sigmaringen, uniunea consolida poziția internațională a României, un stat tânăr, aflat încă în proces de afirmare diplomatică și politică pe continent.
Căsătoria nu a fost una bazată pe relații romantice. Ferdinand, cunoscut pentru firea sa rezervată și disciplinată, a acceptat mariajul ca pe o datorie dinastică. Maria, în schimb, aducea cu ea o personalitate puternică, carismă, inteligență și o viziune modernă asupra rolului unei principese.
Această combinație avea să se dovedească esențială în momentele de criză care urmau. Maria nu a rămas o figură decorativă, ci a devenit una dintre cele mai influente regine din istoria României.
Căsătoria din 1892 a fost preludiul unei domnii decisive. Ferdinand avea să devină rege în 1914, iar în timpul Primului Război Mondial a luat decizia crucială de a intra în conflict de partea Antantei, împotriva propriei sale familii germane.
Maria a jucat un rol-cheie în menținerea moralului național, în diplomația de război și, ulterior, în recunoașterea internațională a României Mari. Fără această uniune, istoria României din secolul XX ar fi arătat, cel mai probabil, foarte diferit.