
Comisia de la Veneția și Direcția Generală pentru Drepturile Omului și Statul de Drept (DGI) a Consiliului Europei au formulat rezerve serioase față de modificările legislative care au permis numirea membrilor internaționali ai comisiilor de evaluare cu 51 de voturi, după eșecul obținerii majorității calificate de 61 de voturi. Este vorba despre amendamentul care a permis alegerea lui Herman von Hebel în funcția de membru al Comisiei de Vetting.
Comisia de la Veneția apreciază că obiective precum asigurarea continuității activității comisiilor de evaluare și prevenirea blocajelor instituționale nu constituie o justificare suficientă pentru introducerea unui mecanism atât de rigid de depășire a impasului politic. Potrivit opiniei adoptate, argumentele privind urgența sau constrângerile de timp nu sunt suficiente pentru a fundamenta o asemenea modificare legislativă.
Experții europeni recomandă ca procedura să ofere o oportunitate reală de negociere între majoritate și opoziție. În acest sens, ei propun existența unui interval semnificativ între primul vot, care să necesite majoritate calificată, și al doilea vot, care ar putea fi adoptat cu majoritate absolută. Scopul este identificarea unui consens politic înainte de recurgerea la mecanismul anti-blocaj.
Opinia vizează modificările adoptate de Parlament în martie 2026, cunoscute în spațiul public drept „amendamentul von Hebel”, care au permis desemnarea membrilor internaționali ai comisiilor de evaluare cu 51 de voturi, în loc de 61, dacă prima tentativă de vot eșuează. În baza acestui mecanism, Herman von Hebel și Bernard Lavigne au fost numiți în comisiile de evaluare externă.
Referitor la aplicarea noilor reguli asupra procedurilor aflate deja în desfășurare, Comisia de la Veneția a evitat să emită o concluzie, invocând faptul că subiectul era examinat de Curtea Constituțională a Republicii Moldova.
În concluzie, Comisia de la Veneția recomandă modificarea acestui amendament astfel încât mecanismul de depășire a blocajelor să nu elimine necesitatea dialogului și a consensului politic între putere și opoziție.