
Egiptul, Tunisia, Bangladesh, India, Maroc, Columbia și Kosovo au fost incluse de Comisia Europeană într-o nouă listă de „țări sigure”, ceea ce înseamnă că solicitanții de azil proveniți din aceste state vor putea fi returnați mai rapid în țările de origine, dacă cererile lor sunt respinse.
Lista publicată la Bruxelles este parte a pregătirilor pentru aplicarea Pactului UE privind migrația și azilul, care urmează să intre în vigoare în vara anului 2026. Documentul urmează să fie aprobat de Parlamentul European și Consiliul UE. Odată adoptat, statele membre vor putea analiza cererile de azil din aceste țări într-o procedură accelerată, șansele de a obține protecție fiind semnificativ reduse.
Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Markus Lammert, a subliniat că lista este una „dinamică”.
„Aceasta poate fi extinsă, modificată sau revizuită în funcție de evoluțiile din teren. Anumite țări pot fi eliminate dacă nu mai corespund criteriilor de siguranță”, a declarat el.
Noua listă se adaugă statelor deja considerate sigure de facto, cum sunt toate țările candidate la aderarea în UE – cu excepția Ucrainei, din cauza războiului.
Comisia Europeană a cerut ca cererile de azil din partea cetățenilor acestor țări să fie analizate în cel mult trei luni, cu respectarea evaluării individuale a fiecărui caz. Autoritățile europene afirmă că un astfel de cadru comun va eficientiza procedurile, va permite un control mai bun al migrației și va asigura o distribuire echitabilă a poverii între statele membre.
Totodată, Bruxelles-ul ia în calcul modificarea regulilor privind dreptul de ședere pe perioada apelării unei decizii de respingere a azilului. În prezent, solicitanții pot rămâne în UE până la soluționarea definitivă a contestației în instanță. Conform noilor propuneri, această ședere ar putea fi permisă doar cu o autorizație specială, în vederea limitării abuzurilor procedurale.
Organizațiile pentru drepturile omului au criticat selecția, considerând că în unele dintre țările incluse – precum Egipt și Tunisia – au loc încălcări sistematice ale drepturilor omului și lipsă de acces la justiție.