
Creștinii ortodocși de stil vechi îl cinstesc azi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, care, alături de alți doi mari ierarhi Vasile cel Mare și Grigore Teologul, a avut un rol definitoriu în conturarea teologiei creștine. Acest mare cuvântător și predicator, pentru care a și fost numit „Gură de Aur” din epoca timpurie a creștinismului este cinstit deopotrivă și de Biserica Catolică și de cea Ortodoxă.
Sfântul Ioan s-a născut în anul 344 în Antiohia, azi regiune în sud-estul Turciei, la frontieră cu Siria. Provenea dintr-o familie bogată. Din fragedă vârstă şi-a pierdut tatăl, care era comandant de oști, iar mama sa nu s-a mai recăsătorit, deşi era foarte tânără. A fost botezat la vârsta de 20 de ani şi a avut parte, prin grija mamei sale, de cei mai renumiţi dascăli din Antiohia: Libaniu şi Andragatie. Încă de la început, sfântul arată o mare dragoste faţă de ştiinţa vorbirii şi, cu ascuţimea minţii ce avea, a deprins toată ştiinţa greacă.
Apoi, s-a retras doi ani în pustie, într-o peşteră. De aici a fost chemat la diaconie şi apoi la preoţie. Atunci a scris cartea sa, „Despre preoţie”. Ca preot, timp de 12 ani a fost slujitorul şi predicatorul Patriarhiei din Antiohia, alcătuind renumitele sale cuvântări. Din acest timp de la el ne-au rămas Cuvântările asupra Evangheliei de la Matei, Cuvântările despre statui şi Cuvântări la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel.
După moartea Arhiepiscopului Nectarie al Constantinopolului, Sfântul Ioan a fost chemat, din porunca împăratului Arcadie, ca să fie sfinţit el arhiepiscop al cetăţii de pe malul Bosforului.
Sfântul Ioan Gură de Aur predica permanent şi pentru că a mustrat-o pe împărăteasa Eudoxia pentru nelegiuirile ei şi-a atras ura aceleia. A fost îndepărtat de două ori din scaun, murind în exil la Comane, în Armenia, la 14 septembrie 407. Cel mai mare predicator al Ortodoxiei mai este pomenit la 27 ianuarie/ 9 februarie, dar şi în fiecare zi în care se săvârşeşte Liturghia alcătuită de el.
Doctrina teologică a Sfântului Ioan poartă amprenta preocupărilor sale majore, și anume, exegeza biblică și activitatea pastorală.
A predicat și a scris un număr impresionant de comentarii la Sfânta Scriptură. A dezvoltat o operă misionară și filantropică impresionantă, rămânând pentru generațiile următoare un model de slujitor al lui Hristos.