Criză globală de gaze. Lumea se apropie de un „punct critic” pe măsură ce ultimele livrări de GNL din Golf ajung la destinație

Lumea se confruntă cu un risc major de penurie de gaze naturale, în condițiile în care fluxul de gaz natural lichefiat (GNL) din regiunea Golfului Persic este pe cale să se oprească complet în următoarele 10 zile, odată cu livrarea ultimelor cargouri aflate deja pe traseu înainte de izbucnirea conflictului, scrie Financial Times.

Qatarul, care asigură aproximativ o cincime din producția globală de GNL, a fost nevoit să suspende exporturile după blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran. Situația a fost agravată de atacurile cu rachete asupra complexului Ras Laffan, cea mai mare instalație de lichefiere a gazului din lume, care au provocat daune semnificative și au împins în sus prețurile gazelor în Europa și Asia.

Totuși, mai multe nave încărcate anterior în Qatar și Emiratele Arabe Unite continuă să ajungă la destinații, ceea ce amână temporar impactul crizei. Potrivit datelor din transportul maritim, doar un singur transport de GNL din Golf mai este programat să ajungă în Asia, în timp ce șase cargouri sunt așteptate în Europa.

Pe măsură ce aceste ultime livrări vor fi epuizate, statele dependente de importuri vor fi nevoite să concureze pentru volume limitate de GNL din SUA și alte regiuni, la prețuri mult mai ridicate, să treacă la combustibili alternativi sau să impună restricții de consum.

În Asia, mai multe economii vulnerabile au început deja să adopte măsuri de criză. Pakistanul se află într-o situație critică, având în vedere că aproape 99% din importurile sale de GNL provin din Qatar. Terminalele de import funcționează în prezent la doar o șesime din capacitate și riscă să își oprească complet activitatea până la sfârșitul lunii.

Operatorii avertizează că rezervele vor fi epuizate în câteva zile, fără certitudinea unor noi livrări. Încercările Islamabadului de a redirecționa cargouri sau de a achiziționa GNL de pe piața spot au eșuat din cauza prețurilor extrem de ridicate.

Prețul de referință pentru GNL în Asia (JKM) s-a dublat de la începutul conflictului, ajungând la aproximativ 23 de dolari per milion de unități termice britanice (MMBtu). Costurile de transport au crescut, de asemenea, pe fondul rutelor mai lungi și al cererii ridicate pentru nave.

În lipsa gazului, Pakistanul ar putea recurge la combustibili mai poluanți, precum păcura, pentru producerea energiei electrice, însă autoritățile avertizează că impactul economic ar putea fi sever pe termen mediu.

Situații similare se conturează și în Bangladesh, unde guvernul a introdus deja măsuri de raționalizare, inclusiv închiderea universităților, dar și în Taiwan, care încearcă să compenseze deficitul prin achiziții urgente și ajustări ale mixului energetic.

Marile economii asiatice, precum China și Japonia, analizează la rândul lor opțiuni alternative, inclusiv revenirea la cărbune și creșterea utilizării energiei nucleare. Japonia, de exemplu, a reluat parțial operarea uneia dintre cele mai mari centrale nucleare din lume.

Chiar și în cazul unei redeschideri a Strâmtorii Ormuz, piața globală va rămâne tensionată. Ministrul Energiei din Qatar a anunțat că aproximativ 17% din capacitatea de producție de GNL a țării va rămâne indisponibilă timp de 3 până la 5 ani, ca urmare a atacurilor asupra infrastructurii.