Biserica a fost întemeiată la Cina cea de taină, nu în piață, nu pe balconul imperatorului. Hristos a rupt Pâinea Trupului Său și a dat celor doisprezece aleși ai Săi, între care era și trădătorul.
Hristos a venit în lume nu ca să facă ordine în ea, ci ca să ne scoată din lume pe cei pe care I-a dorit. Ne place, nu ne place, dar Hristos nu a dorit să-l convertească pe Pilat. Nici măcar nu i-a răspuns la întrebare atunci când Pilat L-a provocat să îi vorbească despre adevăr.
Răspunsul lui Hristos la inițiativele mai marilor acestei lumi este tăcerea.
Cei care reproșează Bisericii Ortodoxe că nu este în pas cu vremea, aduc cel mai bun argument că Ortodoxia este Biserica lui Hristos. Suntem acuzați că am rămas în Bizanț, că trăim după canoane de acum 1800 de ani? Ba mai mult, avem și canoanele apostolilor pe care au și fost formulate toate celelalte.
Așadar, chiar cei care ne acuză de vechime, ne spun să renunțăm la tot ce suntem și să ne alipim celor care nu mai au nici o legătură cu apostolii, deci nici o legătură cu Hristos.
Însăși dorința lor de a se schimba mereu după placul Pilaților și de a sta la masă cu ei, încurcând vorbele despre adevăr numai ca să nu tacă, arată că nu sunt urmașii Celui care a tăcut cu prețul morții.
Fraților, canoanele sunt o mare bogăție cerească dăruită nouă de sfinții lui Hristos, cei care stau la masă cu El și aud vorbele Lui pe care lumea nu le aude. Blândețea și înțelepciunea sfinților topește toată răutatea, alungă deznădejdea, înțelepțește pruncii.
Oare chiar crede cineva că sfinții au făcut acele canoane aspre ca să ne piardă pe noi, păcătoșii, sau ca să ne despartă de Biserică? Cine a văzut vreodată un sfânt, iar eu am văzut, cunoaște că asprimea lor este măsura desăvârșirii spre care trebuie să tindem.
Nici Hristos nu a venit să strice Legea sau prorocii, ci ca să le plinească prin mila Sa. Căci dacă vom coborî masura la nivelul nostru, al păcătoșilor, numind virtute ceea ce este păcat, la ce ne mai trebuiește Mântuitor, că noi înșine, cu mintea noastră ne-am și mântuit.
Toate câte ne-au lăsat sfintii nu sunt din lumea aceasta, ci măsură îngerească la care ei înșiși au ajuns. Cu adevărat, nici unul din sfinți nu a pus sarcini pe care el însuși nu le-a purtat. De aceea, a zis prorocul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!” Și oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfînt care este în ei.
Biserica lui Hristos este biserica sfinților, nu a revoluționarilor, reformatorilor și doctorilor. Acolo unde sfinții nu mai sunt autoritate și călăuză, acolo conduce mintea căzută, acolo totul este posibil, totul înafară de mântuire.
Să se cerceteze fiecare în ce legătură este cu sfinții și cine este autoritate pentru el atunci când poartă o discuție. Așa vom cunoaște în ce legătură suntem cu Hristos.
Autor: Ieromonah Savatie Baștovoi
