
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a ales recent pe Arhimandritul Nectarie Clinci, starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, în demnitatea de Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fiindu-i atribuită titulatura „de Bogdania”.
Titlul istoric „de Bogdania” are o rezonanță profundă, legată de vechiul nume al Moldovei. În Evul Mediu, Moldova era cunoscută sub numele de Bogdania, după voievodul maramureșean Bogdan I, cel care i-a proclamat independența față de Regatul Ungar.
Patriarhul Daniel a explicat această alegere, subliniind că titlul a mai fost purtat de un episcop ortodox român, Preasfințitul Atanasie de Bogdania. Prin această denumire, se reafirmă continuitatea istorică și identitatea ortodoxă a Moldovei.
Alegerea acestui nume este strâns legată de aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, moment în care Moldova a devenit un bastion al Ortodoxiei, rezistând încercărilor de prozelitism venite din partea regilor Ungariei și Poloniei.
În cronicile otomane, Moldova era numită Kara-Bogdan („Bogdania Neagră”), datorită codrilor săi de nepătruns, care au oferit un avantaj strategic domnitorilor moldoveni în luptele cu otomanii.
Moldova medievală era împărțită în Țara de Sus și Țara de Jos, iar Țara de Jos cuprindea și vechea Basarabie, numită mai târziu Bugeac. Acest teritoriu, care a aparținut inițial Țării Românești, și-a păstrat identitatea românească și ortodoxă în fața încercărilor de dominație străină.
Titlul „de Bogdania”, purtat de PS Nectarie, este o mărturisire a continuității credinței ortodoxe în spațiul dintre Prut și Nistru, un teritoriu cu o profundă moștenire spirituală și istorică.