Ocupația sovietică în Basarabia de după 28 iunie 1940 a fost marcată de atrocități incredibile și pierderi imense de vieți omenești. Informația a fost prezentată de istoricul Ion Varta, în cadrul dezbaterii publice „Ziua de 28 iunie 1940 între sărbătoare și catastrofă”, organizată de Agenția de presă IPN.
Potrivit lui, aproximativ 200 de mii de oameni au reușit să se retragă peste Prut odată cu anexarea Basarabiei de către URSS, restul populației fiind supusă masacrelor comise de puterea sovietică, inclusiv cele trei valuri de deportări.
Urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, armata roșie a intrat în Basarabia la 28 iunie 1940. Istoricul Ion Varta spune că primul an al ocupației sovietice a fost marcat în Basarabia de teroare, executări în plină stradă, acțiuni care au condus la instaurarea unui regim criminal.
„Din primul an de ocupație urmează drama cumplită a Basarabiei. Chiar din primele zile au fost burdușite pușcăriile cu lume absolut inocentă, s-au produs executări sporadice în stradă fără un proces de judecată. Au fost mobilizări la munci forțate. E vorba de 100 de mii de tineri ademeniți cu momeli fanteziste. Li s-a promis să facă școală de meserii, să devină muncitori calificați, dar de fapt, s-au pomenit dincolo de Ural. Stalin și-a dorit ca dincolo de Ural să creeze o a doua bază industrială militară, iar acești sărmani tineri naivi au ajuns acolo dislocați în condiții incredibile, în barăci din bârne la temperatura de 40-50 de grade de ger siberian. Primul an de ocupație a fost absolut devastator cu pierderi imense de vieți omenești și cu toate atrocitățile comise de regimul sovietic de ocupație”, a explicat Ion Varta.
Atrocitățile comise de puterea sovietică în Basarabia au vizat și cele trei valuri masive de deportări. Sute de mii de persoane au fost strămutate în condiții inumane din Basarabia și Bucovina de Nord și duse în Siberia sau Kazahstan.
„Specificul primului val mare de deportări, anul 1941, a fost unul sinistru pentru că, spre deosebire de celelalte care vor urma, capii familiei sunt separați de restul familiei în stațiile de cale ferată. Au fost îmbarcați în alte garnituri de tren și au avut un itinerar al morții, pentru că vor fi duși în cele două lagăre din cele șapte instituite prin directiva lui Beria, după ce a fost invadată Polonia în 1939 și unde au fost exterminate elitele militare poloneze. Aceste lagăre erau acum pustii și așteptau noi victime”, a mai spus doctorul în istorie, Ion Varta.
Dezbaterea publică „Ziua de 28 iunie 1940 între sărbătoare și catastrofă” este ediția a 39-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția de Presă IPN desfășoară acest ciclu de dezbateri cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
