EDITORIAL | „Agitația electorală”, un calc ordinar sau o expresie prin care s-a rebotezat propaganda

Campania electorală este în toi, iar candidații moldoveni sunt tot mai agitați, nu doar fizic și emoțional, dar și electoral. Chiar legislația le permite să fie așa. De aproape trei decenii Codul Electoral al Republicii Moldova, după șiruri întregi de revizuiri, le oferă concurenților această stare de „agitație electorală”, expresie introdusă încă în prima versiune a codului, din 1997, pentru ceea ce, în mod natural, se cheamă propagandă, adică promovarea ideilor politice, a programelor pentru parlament, președinție sau primării și, nu în ultimul rând, întâlnirile pe care le au candidații cu alegătorii în această perioadă agitată.

De ce „agitație electorală” și nu propagandă? Cred că ar trebui să-i întrebăm pe primii autori ai Codului Electoral și pe cei care nu s-au mai căznit să-l modifice între timp. Fie din grabă oarbă și necunoaștere lingvistică aceștia au recurs la calchierea din rusă a expresiei – „избирательная агитация”, fie este vorba de o abatere intenționată și o rebotezare a „propagandei”, față de care partidele manifestă o stare de neliniște sau o agitație. A două ipoteză pare plauzibilă, mai ales în condițiile în care putea fi făcut un „copy-paste” al Codului Electoral din România unde este prevăzută clar „propaganda electorală”, așa cum se întâmplă și în legislațiile electorale ale multor altor state europene, precum Franța, Italia, Albania sau Macedonia.  

În limba rusă, expresia e la ea acasă, cuvântul „агитация”, preluat pe filieră germană, fiind folosit doar în împrejurări legate de politică și de alegeri. Nu același lucru este în limba română, unde agitația nu este altceva decât o stare de neliniște, o mișcare bruscă, o tulburare și doar expresia de „agitație politică”, apărută încă la primele exerciții electorale din România secolului al XIX-lea, mai poate fi folosită.

Chiar și așa, cel mai probabil, cale întoarsă nu mai este. Prea s-a înrădăcinat în societatea dintre Prut și Nistru această expresie, care a devenit motiv de glume sau de discuții ironice, sintagma fiind văzută ca o cireșică de pe tortul mare al expresiilor greșite și calchiate, care „dau culoare” legislației naționale.

Totuși, trebuie să spunem lucrurilor pe nume, fără să ne agităm: în campanii toate partidele fac propagandă, nimic mai simplu.