Așa-numitul exercițiu electoral din toamna acestui an, care ni se pregătește, nu sunt alegeri, de fapt, în sensul clasic al termenului, ci un „concurs” marca PAS. Cam cum e „concursul” pentru funcția de procuror general, sau cum a fost „concursul” pentru alegerea șefei Procuraturii Anticorupție, sau „licitația” de la aeroport… Mai pe scurt, ceva care-i conceput în așa fel, încât să existe un câștigător cunoscut dinainte și niște concurenți de paradă, care să simuleze competiția, pentru aparențe.
În momentul de față, suntem la faza de pregătire, de curățare a arenei în care ar urma să se desfășoare simulacrul. Acum se instalează „filtrele”, are loc un fel de „vetting politic”, pentru a fi înlăturate figurile străine, care nu fac parte din scenariu, și să se elibereze calea pentru cei aleși să participe la „licitația” din 20 octombrie.
De altfel, pușca cu închiderea ultimelor televiziuni libere care au mai rămas are, se pare, cu totul alt scop decât se crede – nu neapărat de a le închide cu adevărat, ci, mai degrabă, de a-i speria pe cei care le dețin, astfel încât ei, din interior, să instituie autocenzura (recunosc, nici eu nu m-am prins din prima).
Dar să revenim. Cum ar trebui să arate tehnic această confruntare, conform scenariului celor care organizează „concursul”, am putut vedea… pe 9 mai. Da, da, pe 9 mai!
De fapt, ceea ce a fost pe 9 mai n-are nicio legătură nici cu „Victoria”, nici cu „Europa”. Pe de o parte, a fost un fel de simulare, un fel de test de evaluare, de genul celor pe care le dau absolvenții de licee, la final de an școlar, înaintea examenului de bacalaureat. Pe de altă parte, publicului i s-a prezentat tabloul în culori al viitoarei confruntări, ca să înțeleagă cum va arăta lupta și cine sunt competitorii. Să i se imprime imaginea în minte și să înțeleagă că restul care vor să intre în ring n-au ce căuta acolo, iar dacă vor cu orice preț să participe la mardeală, atunci să se alăture la una din cele două (plus încă una) parade. Punct.
Maia Sandu-Igor Dodon-Ilan Șor! Iată cine ar urma să treacă „vetting-ul” și vor avea liber să participe la „concursul” pentru ocuparea funcției de președinte al Republicii Moldova. Cu exact aceeași poziționare pe care au avut-o pe 9 mai:
– Șor la Moscova, cu statut de disident politic, susținut oficial de Zaharova și toată dum-duma… Doar că, între timp, ortacii săi de la Chișinău încearcă să-și facă și ei un loc în față la paradă, dar nu sunt lăsați;
– Dodon, cu gândul la buneii care au luptat pentru această „țară”, statalist moldovean pur-sânge, strângându-i în jurul său pe toți cei care se identifică cu „pobeda”. Și chiar dacă mulți nu-l plac, i se alătură oricum, din respect pentru înaintași și din dragoste pentru acest petec de pământ…;
– Iar în centru, printre stand-uri și lumini, sub cerul albastru și steluțele universului european, stă favoritul principal al acestui concurs – Făt-Frumoasa, eroina noastră, rămasă singură în fața balaurului roșu cu două capete și cu gura mânjită de sânge! Și ea, Făt-Frumoasa, este gata să lupte, pe viață și pe moarte, pentru a ne salva din ghearele monstrului, ca apoi, după ce-l învinge, să ieșim cu toții din peștera întunecată, slăbiți, chinuiți, zdrențăroși, murdari, dar cu fețele zâmbitoare și ochii sclipitori, deoarece înaintea noastră se va deschide… Lumina Europeană. The End.
Frumos scenariu, nimic de zis. Doar că, vorba aia, viața bate filmul. În viața reală, finalul nu e întotdeauna ca-n poveste, când binele, obligatoriu, învinge și toți sunt fericiți. De aceea, le mai atrag o dată atenția spectatorilor, dar mai ales sponsorilor și partenerilor acestui spectacol colorat, că s-ar putea ca lucrurile să o ia razna, iar „kinoul” să se termine cam așa cum se termină majoritatea absolută a concursurilor organizate de această guvernare.
Iar primul indiciu, care ne prezintă situația reală din teren, nu cea din televizor, și la care vă rog să fiți foarte atenți, ne-a fost dat tot pe 9 mai. Analizați atent pozele făcute de sus și încercați să evaluați obiectiv realitățile. Imaginile spun multe, iar principala concluzie pe care ne-o aruncă în față e că Făt-Frumoasa noastră e cu mult mai subțirică decât pare, iar balauru-i cu mult mai zdravăn. Și teamă mi-i că raportul de forțe nu-i chiar în favoarea „binelui”. Așa că nu-i deloc exclus ca eroina din poveste să ia, în realitate, o mardeală atât de zdravănă, încât să ne zbârnâie steluțele europene în fund…
Ceea ce vă spun acum nu-i retorică antieuropeană și nici diversiune pe frontul războiului hibrid. E un semnal de alarmă, pe care tare sper că-l aude cineva. Nu-mi cereți soluții, că nu le am, soluțiile căutați-le voi sau haideți să le căutăm împreună. Dar vă atrag atenția că nu poți lecui o boală, dacă nu pui diagnosticul corect.
Sănătate!
