EDITORIAL | Ce a vrut să ne transmită Putin, pozând alături de Guțul? Că PAS are dreptate?

Nicolae FEDERIUC

O veche vorbă rusească spune că perfidia diavolului constă în faptul că încearcă să-i convingă pe toți că el nu există. Asta deoarece, atunci când omul conștientizează pericolul, își mobilizează capacitățile defensive, adică-i atent și pregătit mereu să opună rezistență. Atunci însă când nu-i conștient de existența pericolului, se relaxează și își concentrează atenția în altă parte, devenind astfel extrem de vulnerabil.

Prin urmare, este firesc ca diavolul să nu vrea ca omul să-l ia în serios, să nu creadă în existența lui, pentru că, dacă nu crede în pericolul pe care-l implică Răul, nu mai conștientizează nici importanța Binelui. Când nu crezi în Diavol, automat nu mai crezi nici în Dumnezeu. Evrica!

De cel puțin doi ani de zile, guvernarea noastră ni-l prezintă pe Putin și Kremlinul ca fiind întruchiparea „răului absolut”, iar ei, cu Maia Sandu în frunte, se plasează pe partea cealaltă, a „binelui absolut” adică. Și forțează această antiteză, care le permite, în rezultat, să facă ce vor. De aceea, încearcă să convingă pe toată lumea că pericolul care vine de la Moscova e atât de mare, încât toate celelalte probleme, cum este sărăcia, incompetența, haosul, corupția și minciuna, aproape că nu mai contează. Un șantaj pe față, ale cărui victime sunt nu doar cetățenii moldoveni, ci și toți partenerii noștri externi. Care rău e mai mic, Maia sau Putin? Maia, bineînțeles! Și dacă nu Maia, atunci cine?!

Partea vulnerabilă în toată această istorie este că actuala guvernare nu mai are și alte argumente, de rezervă, care să o asigure în caz că cel de bază pică. Toată lupta se dă exclusiv pe acest front. În aceste condiții, este clar pentru toată lumea că, dacă dispare Putin, dispare și Maia Sandu, odată cu el. Prin urmare, ea are nevoie de Putin, e o chestiune de supraviețuire politică. Până și în campania electorală pentru alegerile locale, în care, în mod normal, se discută despre lucruri mult prea mărunte și mult prea exacte, PAS a marșat aproape exclusiv pe discursul geopolitic.

Acum ne apropiem cu pași repezi de alegerile prezidențiale, iar cei din PAS sunt vizibil panicați. Pentru că văd că șansele Maiei Sandu să câștige un nou mandat sunt îndoielnice și înțeleg că un eventual eșec ar avea urmări catastrofale pentru ei toți. Și, din disperare, încearcă să se agațe de orice, ca să forțeze cumva rezultatul: au inventat un referendum, sperând că-l vor putea folosi în scop politic, mai nou au improvizat așa-numitul vot prin corespendență, care se înscrie exact în aceeași logică, au strâns șuruburile cât au putut, ca să sufoce orice opoziție, care ar putea reprezenta o alternativă pentru ei, și să inhibe toate vocile critice din societate. Argumentul central – pericolul rusesc, bineînțeles.

Zilele trecute, șeful Serviciului de Informații și Securitate a ieșit în fața presei ca să… confirme că tot ceea ce spun Maia Sandu și PAS este mai mult decât real și i-a avertizat pe toți care sunt tentați să critice puterea că vor fi declarați oficial agenți ai Kremlinului. Unii s-au revoltat, pe bună dreptate, deoarece, din declarația șefului SIS reieșea clar că preocuparea lui este, în primul rând, să le asigure securitate celor de la putere, nu cetățenilor în ansamblu. Mai mult, că este gata chiar să lupte contra propriilor cetățeni, în cazul în care aceștia nu se conformează. Exact cum se întâmplă în statele autoritare.

Astfel, vocile disidente, pe lângă criticile propriu-zise, le-au amintit celor de la putere de pilda despre Ion și Lupul și le-au atras atenția că, dacă strigi de multe ori că vine lupul, iar el nu vine, riști ca, atunci când va veni cu adevărat, nimeni să nu te mai ia în serios.

Și, iarăși, nu doar cetățenii moldoveni au un sentiment tot mai pronunțat că sunt luați de proști, dar și partenerii noștri de dezvoltare, care privesc cu tot mai mari rezerve la derapajele antidemocratice ale actualei guvernări. Nemulțumirea li se citește deja pe față, iar pentru Maia Sandu asta arată îngrijorător.

Și când părea că, gata, nu-i mai crede nimeni, hop!, apare Putin într-o poză cu… Evghenia Guțul, bașcana lui Șor din Găgăuzia, până mai ieri o cvasianonimă și un politician mărunt și plat, aproape fără nicio relevanță pe scena noastră politică.

Putin și Guțul, monstrul și furnica! Cine și-ar fi putut imagina așa ceva? Să faci o poză cu ditamai președintele Rusiei, cel aflat în război deschis cu jumătate de lume, unul de care nu se pot apropia nici oameni extrem de influenți la scară planetară!… El face poză cu Guțul, pe care nici măcar moldovenii nu o cunosc. Foarte curioasă treabă.

E clar că, în acest fel, el a vrut să ne transmită un mesaj. Nouă, cetățenilor moldoveni. Dar care-i mesajul?! Că Lupul există cu adevărat și că e chiar alături? Să nu ne relaxăm prea mult, că, foarte curând, vine peste noi? Să ne pună în gardă, să ne mobilizeze? Și, într-un final, că Maia Sandu are dreptate, când strigă, de dimineața până seara, despre pericolul rusesc? La ce bun?

Să ajungi la momentul în care vezi că pe Ion nu-l mai crede nimeni, respectiv, ai șanse reale să înșeli vigilența tuturor, tu să ieși și să strici totul? Păi, în acest caz, guvernarea de la Chișinău, care cică-i dușmanul tău de moarte, își recapătă automat legitimitatea pierdută! În loc să-i iei grămăjoară pe moldoveni, prin somn, în timp ce occidentalii devin tot mai impasibili și preocupați de propriile griji, tu te apuci și-i trezești pe toți? Îi pui din nou în gardă? Cam ciudată strategie. Să fie atât de prost diavolul în viața reală? Greu de crezut.

Ar putea exista o explicație logică, doar că ea ar arunca în aer toată teoria – că, în realitate, Lupul și Ion nu-s dușmani, ci doar profită, și unul, și celălalt, de fricile pe care le induc.