Now Reading: EDITORIAL | Ce înseamnă să fii solidar cu poporul ucrainean? Cazul de pe Nistru, simptom clar de demență și dezumanizare colectivă
- 01
EDITORIAL | Ce înseamnă să fii solidar cu poporul ucrainean? Cazul de pe Nistru, simptom clar de demență și dezumanizare colectivă
EDITORIAL | Ce înseamnă să fii solidar cu poporul ucrainean? Cazul de pe Nistru, simptom clar de demență și dezumanizare colectivă
Câțiva cetățeni moldoveni au salvat de la moarte un cetățean ucrainean. L-au salvat efectiv de la moarte, nu e o exagerare! Imaginile apărute în spațiul public confirmă fără niciun dubiu că sărmanul care încerca să treacă Nistrul înot n-ar fi avut șanse să scape, dacă nu interveneau ai noștri.
Ceva terifiant, zguduitor!
Asta e partea nevăzută sau, mai bine zis, nebăgată în seamă, a acestui război absurd. Lumea e obișnuită (sau forțată) să se alinieze în această dispută de partea liderilor – fie ești cu Zelenski împotriva lui Putin, fie ești plasat automat de partea lui Putin împotriva lui Zelenski. Așa este construit narativul oficial. Or, a fi cu Zelenski împotriva lui Putin înseamnă, conform aceluiași narativ oficial, că ești solidar cu poporul ucrainean în acest război absurd. Și viceversa.
Dar haideți să facem un pic abstracție de la această linie impusă de gândire și să răspundem la întrebarea: băieții noștri, care au salvat acel biet suflet, cu cine au fost solidari? Și împotriva cui au fost? Cărei tabere ar trebui atribuiți, pornind de la logica oficială?
Și nu, acest caz nu e unul izolat. Vorbim despre un fenomen. Cazurile în care ucrainenii ajung să fie omorâți chiar de către ai lor, în timp ce încearcă să se salveze de război, sunt la ordinea zilei. E plin Nistrul și Tisa de corpuri plutitoare sau îngropate în nămol! Nu mai vorbesc despre vânătoarea de oameni prin pădurile și munții din preajma frontierei…
Care sunt ucrainenii BUNI (cu care ar trebui să fim solidari), cei care acceptă să meargă la război (inclusiv să moară pe front) sau cei care înfruntă moartea încercând să fugă de război? Noi când vorbim despre solidaritate cu poporul ucrainean la care dintre cele două tabere ne referim? Pentru că și unii, și ceilalți formează poporul ucrainean.
Iar dacă manifești milă și empatie față de cei care fug nu înseamnă oare că ești împotriva puterii oficiale de la Kiev? Pentru că vânătoarea de oameni se face cu știrea sau chiar cu încuviințarea de sus.
Această stare de degradare morală, pe care de regulă o aduce războiul (când uciderea sau schingiurea de oameni nu mai provoacă emoții și remușcări) este amplificată și de faptul că acest război a ajuns într-un punct mort. Nu mai există victorii strategice, nu mai există o logică a confruntărilor, nu mai există vreo perspectivă, care să justifice această agonie. Există doar distrugeri reciproce și vieți mutilate. Și un front epuizat incapabil să se miște.
Continuarea ostilităților sub lozinca „până la capăt” nu mai înseamnă astăzi eroism, ci o condamnare la demență și dezumanizare colectivă.
De aceea, a vorbi astăzi despre necesitatea stringentă de a începe tratativele de pace nu este un act de slăbiciune și nici de trădare, ci singurul gest de umanitate rămas. Diplomația trebuie să intervină urgent pentru a opri această fabrică de ucis, care devorează oameni și seamănă teroare deja și în afara liniei frontului.
Solidaritatea trebuie să fie față de oameni, nu față de liderii lor politici. Și față de cei care încearcă să salveze vieți, nu să le sacrifice.
