Cozile de topor ale Moscovei de la Chișinău, care încă mai speră că tancurile rusești vor ajunge totuși și în Republica Moldova, au stat astăzi în rând, ca la Mausoleul din Piața Roșie, pentru a-și lua rămas bun de la ambasadorul Vasnețov, care și-a încheiat misiunea încredințată aici de regimul lui Putin. În numele „poporului moldovenesc”, cum altfel?, chiar dacă 90 la sută din cei prezenți nici „limba moldovenească” n-o vorbesc, darămite româna.
E vorba de același Vasnețov, care sărbătorea mai ieri „independența Transnistriei”, care ne-a sfidat deschis, cu fiecare ocazie, inclusiv atunci când a deschis ilegal secții de votare în stânga Nistrului, și a servit cu fidelitate interesele regimului separatist, cel care ține sub ocupație, sub protecția baionetelor rusești, a treia parte din teritoriul Republicii Moldova. De altfel, ca orice „ambasador rus” parașutat aici, de-a lungul anilor, de statul agresor.
Deși astfel de imagini creează, în mod firesc, un anumit disconfort, cred că-i bine totuși că se afișează deschis, cel puțin avem posibilitatea astfel să le reținem fețele, cel puțin la o parte din ei, ca să putem alege mai ușor grâul de neghină, în actualul haos politico-electoral.
În același timp, e o ocazie și asta să înțelegem mai bine în ce situație ingrată ne aflăm și să fim atenți să nu mai mușcăm o dată momeala otrăvită a celor care ne-au făcut și ne fac atâta rău, de mai bine de două secole, iar astăzi visează la revanșă.
Suntem iarăși într-un moment de răscruce (știu, sună banal deja), iar riscurile sunt uriașe, dacă ne vom lăsa dominați de emoții, în detrimentul rațiunii. E război, pe bune!
