În timpul campaniei electorale din Republica Moldova a persistat, mai ales în tabăra unionistă, o întrebare destul de pertinentă: pe cine susține AUR-ul lui George Simion în mardeala de la Chișinău? Pentru că, place unora sau nu, vorbim totuși despre cel mai mare partid din România, la ora actuală, care acoperă aproape jumătate din electoratul din dreapta Prutului.
În plus, întrebarea era absolut logică, deoarece acest partid, spre deosebire de altele, se identifică direct cu ideea unionistă, iar George Simion însuși și-a început „cariera politică”, sub sloganul „Basarabia, pământ românesc”. Evident că trebuia să susțină și ei pe cineva aici. Iar opțiuni erau doar două: așa-zisa filială AUR din Republica Moldova sau Partidul „Democrația Acasă”.
Lucrurile au fost un pic neclare și ambigue, mai ales pentru cei care nu urmăreau foarte atent evoluțiile pe acest segment, dar noi bănuim cam ce s-a întâmplat, de fapt, în această ecuație.
La București, Partidul AUR a decis ca, în perspectiva alegerilor parlamentare din Republica Moldova, să nu sprijine oficial niciun candidat. Motivele au fost două: 1) ideea unionistă nu mai avea tracțiune în aceste alegeri, pe fondul polarizării geopolitice maxime din Republica Moldova și 2) campania de imagine împotriva AUR, construită aici, crease o percepție nefavorabilă în rândul unei bune părți a electoratului moldovean. Prin urmare, decizia celor de la București a fost ca AUR să nu candideze sub propria siglă la alegerile parlamentare.
Totuși, la începutul campaniei, s-a produs un fapt care a încâlcit un pic ițele. Se spune că cineva important, o persoană foarte cunoscută și activă, care merge des la București și este invitată frecvent la emisiuni, le-ar fi făcut celor de la AUR din Republica Moldova o ofertă greu de refuzat, ca să candideze, totuși, la alegerile parlamentare. Scopul real a fost însă de a compromite „și mai mult” AUR în R. Moldova, adică să obțină un rezultat slab, care, respectiv, să fie atribuit „partidului-mamă”.
Ca urmare, „filiala” AUR din R. Moldova a aceptat „oferta” și a decis să candideze, contrar deciziei de la București, fapt care, mai ales în primă fază, a reușit să creeze o anumită confuzie chiar în rândul unor oameni destul de bine ancorați în viața politică de pe cele două maluri ale Prutului. Totuși, spre surprinderea multora, AUR din România nu a avut nicio reacție oficială atunci și a continuat discret să sprijine Partidul „Democrația Acasă”, condus de Vasile Costiuc, fără mult tam-tam și fără prea mare agitație, păstrând o ambiguitate strategică.
Între timp, lumea avea impresia că activitatea electorală a AUR-ului de la București, în R. Moldova, viza extensia sa de la Chișinău, care nu performa și nici n-avea cum, lucru confirmat și la alegeri. Ca în vorba populară despre omul slab cu duhul, căruia îi arăți luna, iar el se uită la deget. Așadar, în timp ce toți se uitau la „deget”, așteptând „umilirea AUR-ului”, au trecut cu vederea adevărata miză – Partidul „Democrația Acasă”.
Mai mult, cu trei zile înainte de finalul campaniei, reprezentanții AUR de la București au făcut o conferință de presă în care anunțau că partidul „se retrage din alegerile din R. Moldova” (deși nu a participat niciodată la ele și nici n-avea cum), lăsând în offsaid AUR-ul din R. Moldova și pe „curatorii” săi. Un truc politic destul de butucănos, dar eficient, întrucât a prins în capcană cam toată presa mainstream de pe ambele maluri ale Prutului, care a tirajat într-o veselie „retragerea”, fără să înțeleagă miza reală a acestei mișcări. Au încercat cei de la Chișinău să explice „cum stă treaba” în realitate, dar păsărica zburase deja.
În final, strategia AUR România s-a dovedit câștigătoare. „Democrația Acasă”, neasociată explicit cu AUR România, a rămas sub radar, evitând astfel să devină o țintă majoră pentru Chișinăul și Bucureștiul oficial. Rezultatul: partidul a intrat în Parlamentul Republicii Moldova, cu același număr de deputați obținut și de un alt partid, care a cheltuit infinit mai mult în aceste alegeri decât cel al lui Vasile Costiuc.
Așadar, AUR din România are acum un partener strategic în Parlamentul de la Chișinău – Partidul „Democrația Acasă”. Acest parteneriat contează deoarece sparge monopolul impus de PAS și diversifică relațiile politice bilaterale România – Republica Moldova, în plus, îi consolidează pozițiile și la nivel european, deoarece „Democrația Acasă” a anunțat deja că va intra, cu sprijinul AUR, bineînțeles, în grupul Conservatorilor și Reformiștilor din Europa.
O singură întrebare mai persistă încă: AUR din Republica Moldova a jucat conștient sau inconștient acest rol? A fost „victimă”, „complice” sau pur și simplu cineva a profitat personal de aceste jocuri de putere?
Cert este că instituționalizarea acestui parteneriat politic alternativ, inclusiv pe dimensiune parlamentară, între opoziția unionistă de la Chișinău și București, va juca, în perspectivă, un rol semnificativ în politica de pe ambele maluri ale Prutului.
