Tone de mâncare, haine și alte ajutoare, sub diverse forme, ajung, an de an, la oamenii sărmani. Mii de bătrâni și copii, rămași ai nimănui, sunt îngrijiți și salvați de la pierzanie de oameni de bună credință.
Cine se preocupă de aceste lucruri, în cea mai mare parte? Biserica. Ortodoxă, în cazul nostru. Cunosc zeci de astfel de cazuri. Cunosc preoți care și-au transformat casele în orfelinate, am văzut de nenumărate ori cum comunități de creștini, sub îndrumarea preotului paroh, adună mână de la mână ca să le dea ceva de mâncare sărmanilor, deschid cantine sociale și merg prin casele dărăpănate, cu câte o strachină de ceva cald, și le aprind focul în sobă bătrânilor țintuiți la pat.
Uneori, câte un caz dintre acestea ajunge în spațiul public și atrage după sine aplauze și aprecieri. Dar, de cele mai multe ori, acțiunile de binefacere, aceste fapte bune, care salvează vieți și destine, se sting în necunoaștere și uitare. Nu neapărat din rea voință, ci, mai degrabă, din ignoranță. Sau din cauza unor stereotipuri pe care le cultivă oamenii îndrăciți și care îi provocă pe naivi să vadă degetul, când le arăți Luna.
Doar Misiunea Diaconia a Mitropoliei Basarabiei a făcut acțiuni de caritate și a acordat ajutoare în valoare de aproape 3 milioane de euro! Și asta doar pe parcursul anului trecut. Câte știri și reportaje ați văzut despre aceste fapte bune? Le numeri pe degete. În schimb, articole și postări, care pun Biserica în lumină proastă, avem câte vrei.
Am ales să mă refer anume la Biserică nu pentru că i-aș neglija pe alții, care fac, de asemenea, fapte bune, inclusiv pe cont propriu. Ci pentru că anume când vine vorba despre Biserică, aceste lucruri sunt trecute sub tăcere. Presa și „influencerii” nu le observă. Pentru că, despre Biserică, ei preferă să vorbească de rău sau deloc, invers decât în cazul morților.
Da, Biserica noastră are o problemă – nu se laudă cu faptele bune pe care le face. Nu pare să fie preocupată prea mult de comunicare și imagine. Deși poate ar trebui să mai scoată în evidență, din când în când, și lucrurile acestea. Pentru că nu doar răul e molipsitor, dar și binele uneori.
Există însă și o altă logică, cea mai dreaptă, cred. Oamenii cu adevărat buni nu așteaptă răsplată lumească, ci doar speră la cea cerească. Iar învățătura aceasta anume din Biserică vine.
