
Observ un narativ periculos în spațiul public, pe internet și în presa de peste Prut în special, care îi înfierează pe cetățenii Republicii Moldova, ca urmare a votului exprimat la alegerile prezidențiale și referendumul din 20 octombrie. Un atac direct și concertat, îndreptat mai ales asupra moldovenilor care au și cetățenie românească.
De la afirmații precum că majoritatea moldovenilor din stânga Prutului ar vorbi și gândi rusește și ar tânji după ocupația sovietică, rostogolite intens în spațiul mediatic românesc, până la discuții privind necesitatea întreruperii oricăror legături cu acest „popor bătut în cap”.
Alții, și mai radicali, solicită statului român să le retragă cetățenia celor care au votat „NU” la plebiscitul Maiei Sandu, deoarece, cred ei, un cetățean al României nu are dreptul să fie împotriva integrării europene a Republicii Moldova (chiar dacă referendumul a fost despre adăugarea unui articol în Constituție, nu despre altceva).
Și multe, multe alte insinuări, insulte și etichete…
Probabil, o parte din aceste narative sunt lansate deliberat în spațiul public de către comunicatorii celor care au fost afectați politic la modul direct de atitudinea manifestată de populația dintre Prut și Nistru la scrutinul de duminică, dar admit că există și mulți care o spun de capul lor, fără a avea implicații politice directe. Dar asta mai puțin contează. Contează că aceste discuții, dincolo de faptul că radicalizează și mai mult populația, mai riscă să îndepărteze periculos cele două maluri ale Prutului și să fractureze relația frățească dintre românii de aici și cei de dincolo, după ce am reușit, cu atâta greu, să spargem barierele dintre noi.
Dar partea și mai revoltătoare este că majoritatea absolută a mesajelor de acest gen, lansate în spațiul public, se bazează pe niște falsuri ordinare sau denotă o necunoaștere totală a realităților social-politice din Republica Moldova.
Când te doare capul nu te apuci să-l tai, ci cauți modalități de a trata durerea. Dacă nu trece, atunci trebuie să vezi care-i motivul, să găsești cauza bolii, ca să-ți dai seama care-i leacul.
Păi iată, în toată această gălăgie, aproape nimeni nu se obosește să caute motivele reale ale acestui vot și operează cu insinuări și supoziții, care, pe lângă faptul că-s de-a dreptul insultătoare, nu se sprijină pe niciun argument valabil.
Haideți să vă explic eu de ce moldovenii au votat așa cum au votat și le-aș fi foarte recunoscător mai ales colegilor jurnaliști din România dacă ar înceta să mai comenteze după ureche.
În primul rând, faptul că majoritatea cetățenilor aflați pe teritoriul R. Moldova au spus „NU” la referendum, nu înseamnă, nici pe departe, că lumea care trăiește în R. Moldova ar fi majoritar antieuropeană. Acest neadevăr poate fi ușor combătut de toate sondajele de opinie, nu doar de cele scrise pe genunchi.
Și dacă nu credeți sondajelor, vedeți cum au votat moldovenii din țară în urmă cu trei ani, când PAS-ul Maiei Sandu, „proeuropean” prin definiție, cum ne este prezentat, a obținut o victorie zdrobitoare și o majoritate aproape constituțională în Parlament, o premieră absolută după 20 de ani. Cum putea o populație cu majoritate proeuropeană atât de covârșitoare să devină majoritar antieuropeană în doar trei ani? Ce s-a schimbat în Uniunea Europeană între timp, încât moldovenii să nu și-o mai dorească? Și, credeți-mă, invazia rusă în Ucraina nu i-a făcut pe moldoveni mai „proruși”, dimpotrivă, pe foarte mulți i-a îndepărtat și mai tare de așa numita „lume rusă”.
Așadar, dincolo de „ingerința rusească fără precedent” în alegerile din R. Moldova, există și alte explicații, mult mai pertinente, ale votului de blam, dat de moldovenii care au ieșit duminică la urne, despre care nu se vorbește aproape deloc.
Acest vot a fost unul de protest, oameni buni! Moldovenii din țară au protestat astfel față de actuala guvernare, nu față de „Europa”. Există și pe „Europa” supărări, nu neg, dar ele iarăși au legătură directă cu actuala guvernare.
Or, când insiști că Europa este PAS, iar PAS este Europa, în timp ce toți ceilalți, fără excepție, sunt fie „oamenii Moscovei”, fie „falși proeuropeni”, bineînțeles că imaginea Uniunii Europene este pusă la bătaie. Un partid, fie și de guvernământ, care reprezintă întruchiparea unei singure persoane, nu-și poate atribui exclusiv „europenitatea”, acest lucru nu trebuie admis! Pentru că, atunci când se duce în cap, iar asta se produce, mai devreme sau mai târziu, trage după el și „europenitatea”. În plus, orice prostie, orice scandal în care respectivul partid este implicat se sparge și de capul Uniunii Europene în acest caz. Iar noi de prostii și scandaluri chiar nu am dus lipsă, în ultimii trei ani de „europenitate”. La ce s-au gândit strategii care au ales această „cale de integrare europeană” pentru Republica Moldova?
Niciodată, o idee, cum este și ideea europeană, mai ales că ea cuprinde și ideea românească, nu trebuie făcută captiva unei singure persoane sau unui grup de persoane. Pentru că astfel o limitezi, nu-i permiți să se extindă, o vulnerabilizezi. Este atât de simplu!
În al doilea rând, acest referendum a fost conceput din start ca un truc electoral, adică a avut un raționament politic extrem de pronunțat, lucru confirmat chiar de către cei care l-au inițiat, dar și de către o mulțime de analiști și comentatori. „Glonțul de argint, care o va ajuta pe Maia Sandu să câștige un nou mandat fără emoții”, așa ne prezenta referendumul „proeuropean”, un reputat analist politic de la București.
Prin urmare, oamenii, inclusiv proeuropenii, au înțeles în ce constă șmecheria. Unii au salutat-o, iar alții, care au alte preferințe politice sau chiar supărări personale pe actuala guvernare, s-au revoltat, pe bună dreptate. Au considerat că sunt luați de proști! Este o reacție firească. Ei au votat împotriva șmecheriei, nu împotriva integrării europene!
Dincolo de aceste detalii definitorii, de când delictul de opinie a devenit normă europeană? Cât de europenește este să execuți public niște oameni care au exprimat o opțiune în cadrul unui referendum, opțiune care, atenție!, era trecută pe buletinul de vot?! Cu atât mai mult, cât de corect este ca pentru acest „delict” să fie aplicată încă și răspundere colectivă, adică să fie sancționați toți cetățenii R. Moldova, indiferent cum au votat la referendum?
Din câte știu, democrația și normele europene condamnă delictul de opinie, îl atribuie regimurilor totalitare. Or, nouă ni se spune că „Europa” înseamnă libertate, democrație, un spațiu în care fiecare om are dreptul să-și exprime opinia, nu-i așa? Stimați „proeuropeni”, care faceți spume la gură, sunteți siguri că vreți în „Europa”?
În ceea ce privește retragerea cetățeniei române moldovenilor din UE, care au votat contra la referendum, am și eu câteva întrebări. Dar cum îi depistați pe cei care au votat contra? Votul era parcă secret. Sau în „diaspora” votul nu-i secret? În plus, de când unui om îi poate fi retrasă cetățenia pentru că a ales una dintre opțiuni, în cadrul unui referendum la care a fost invitat să participe?
Bine, îmi dau seama că această chestiune cu retragerea cetățeniei este o tâmpenie și că nimeni nu o va lua în calcul la modul serios. Problema-i că ea, după cum spuneam la început, poate face foarte mult rău. Ea lovește violent în relațiile frățești dintre românii din România și cei din Republica Moldova, îi divizează, îi provoacă pe unii contra altora. Cei care insistă pe această prostie și o transformă în subiect de dezbatere publică al cui joc îl fac? Nu cumva al Rusiei, contra căreia luptă cică? Cine are de câștigat în urma acestei dezbinări? Se prăpădesc rușii de râs de voi, „europeniștilor”!
Eu nu știu cum se va încheia cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Orice variantă e posibilă, ca la referendum. Dar ceea ce știu este că trebuie să avem înțelepciune și să nu dărâmăm punțile pe care le-am construit cu atâta greu. Dacă nu vom face asta, atunci „războiul hibrid” va fi pierdut. Și nu pentru că rușii sunt prea șmecheri, ci pentru că noi suntem prea proști.