EDITORIAL | Ei se jură că nu fură, dar i-am prins cu… legea-n gură. Cu codul penal, mai exact

Știrea săptămânii este, cred, informația apărută cu mare întârziere în spațiul public și difuzată chiar de Procuratura Anticorupție (ceea ce o face veridică), despre modificarea pe sub masă a legislației penale, când au fost reduse substanțial pedepsele pentru miniștrii, deputații, judecătorii și procurorii corupți. Adică, în luna septembrie a anului trecut, cei din PAS au redus pedeapsa pentru corupție, în cazul demnitarilor (!), de la 15, la 3 ani de închisoare (de cinci ori!), iar termenul de prescripție – de la 20 de ani, cum era anterior, la doar 5 ani (de patru ori!).

Culmea e că această informație apare la doar o zi după ce Guvernul a mai făcut o modificare, la același Cod penal, prin care reduce (e adevărat, nu la fel de drastic) pedeapsa minimă pentru delapidarea fondurilor europene, ceea ce Ministerul Justiției numește aproximativ „utilizarea banilor în alte scopuri decât cel prevăzut inițial”. Or fi poate niște mici diferențe de nuanță aici, doar că însăși îmblânzirea, fie și parțială, a pedepselor penale pentru folosirea necorespunzătoare a fondurilor europene (sic!) ridică mari semne de întrebare.

Maia Sandu și PAS au venit la putere, sprijinindu-se pe doi mari piloni – combaterea corupției și atragerea fondurilor externe (în special europene). În cazul reformei justiției au clacat în mod evident, așa că mergem mai departe.

Dar iată legat de fondurile europene există aici totuși o mare confuzie: teoretic, am primit foarte mulți bani de la partenerii externi (de ordinul miliardelor de euro), pe de altă parte, nimeni nu înțelege pe ce s-au cheltuit acești bani. Cel puțin populația nu a resimțit în niciun fel efectul acestor investiții, dimpotrivă, o duce din rău în mai rău.

În aceste condiții, primul lucru care îți vine în cap, atunci când citești a doua știre, apărută înaintea primei (cea despre împrumuturile și donațiile din afară cheltuite aiurea), e că banii europeni au venit, dar au fost cheltuiți pe altceva decât a fost prevăzut inițial. De exemplu, am primit bani pentru drumuri, dar i-am cheltuit pe… campania electorală a PAS-ului. Ipotetic vorbind.

Or, în acest caz, banii nu au fost FURAȚI (după cum a accentuat și Vodă de la Guvern), ci au fost utilizați în alte scopuri. Respectiv, se aplică pedeapsă aia mai blândă, nu-i așa? Acesta-i doar un exemplu, dar astfel de situații cu utilizarea „necorespunzătoare” a fondurilor europene pot fi cu duiumul.

Și aici intervine al doilea aspect, cel legat de corupție. Pentru că între corupție și deturnarea fondurilor există, de regulă, o legătură de sânge. Prin urmare, în cazul unui eventual proces penal, având ca bază articolele din Codul penal referitoare la fondurile externe, se ajunge, vrei nu vrei, la alte articole, din același Cod penal, doar că legate de… corupție, de această dată. Aceste două chestiuni se examinează la pachet, altfel n-ai cum.

Cine-s personajele vizate, în primul rând, într-un astfel de proces penal? Corect, deputații, miniștrii și alți înalți demnitari de stat. De ce? Simplu, pentru că alții n-au acces la fondurile europene, doar ei.

De aici și deducția: miniștrii și deputații care au efectuat modificările respective la Codul penal au făcut acest lucru pentru ei înșiși. Nu pentru popor, nu pentru justiție și/sau dreptate, nu pentru integrarea europeană. Pentru ei înșiși! Pentru că în primul rând pe ei i-ar viza un eventual proces penal de acest gen, după cum am mai spus.

Or, atunci când tu, având toată puterea în mâini, reduci pedepsele pentru infracțiuni pe care doar tu le poți comite, este clar că ai pufușor pe botișor. Nu-i așa? Adică știi ce ai făcut și înțelegi ce te paște, respectiv, te asiguri că, în caz că te prind mai târziu, o să scapi mai ieftin sau chiar o să scapi cu totul (despre asta e reducerea termenului de prescripție de la 20 la 5 ani). Așadar, răspunsul la întrebarea „unde-s miliardele?!” ar putea fi undeva pe-aici.

Cât despre reforma justiției și lupta cu corupția, atât de tare au strigat și atât de tare au luptat, încât, până la urmă, au… decriminalizat corupția. Gata, corupția nu mai e infracțiune gravă. Nu toată corupția, să fim clari, doar cea la nivel înalt, care-i vizează pe cei ce au acces direct la pușculița statului. Cealaltă corupție, de la nivelul de jos, rămâne crimă, din câte înțeleg. Dacă ai corupt pe cineva sau te-ai lăsat corupt și ești un nimeni (de ex., medic, profesor, vreun inspector oarecare, polițist la colț de stradă sau alt personaj neimportant (comparativ cu miniștrii, deputații și alți demnitari de rang înalt)), să știi că aceste favoruri nu te vizează, modificările îmblânzitoare din Codul penal nu-s despre și pentru tine.

În concluzie, treaba-i clară: 1) PAS se pregătește să piardă puterea, adică să cadă jos de sus, pleonastic vorbind; și 2) PAS este un partid corupt, care s-a delectat din donații și bani împrumutați de la parteneri. Altfel n-ar avea de ce să-și monteze acum airbaguri și pernuțe de siguranță. Nu vor să cadă cu fundul pe fundul tare.

E o judecată de valoare asta, o deducție logică, nu-mi cereți probe, vă rog! Justiția e cea care poate spune exact ce a fost ascuns sub această perdea.

Ah, da, pardon, am uitat că nu mai avem justiție (au reformat-o pân’ au sfărâmat-o). Și dacă-am avea, ce folos din ea? Nu mai avem pedepse!

P.S. Între timp, Ministerul Justiției a emis un comunicat amplu în care contrazice Procuratura Anticorupție. Așadar, avem două instituții de stat, ambele din domeniul justiției, care spun lucruri diferite. Rămâne să aflăm cine are dreptate, până la urmă…