Oricât aș încerca să țin cont de sugestia unor amici, înfipți mai bine decât mine în jocurile de putere, care-mi tot șoptesc să nu o pun pe Maia Sandu în aceeași oală cu PAS, când critic puterea, nu pot ține cont de aceste sfaturi. Pentru că, de fiecare dată când asistăm la vreun nou abuz sau prostie din partea lor, însăși Maia Sandu îmi confirmă că ei (sfătuitorii) n-au dreptate. Ne spune, cu subiect și predicat, că nu-s două, ci o singură șopârlă, unde ea, Maia Sandu, este capul, iar partidul este restul. Punct! O spune ea, de fiecare dată, repet.
Să luăm, de exemplu, cazul lui Stoianoglo, de la care a și început procesul de demolare a justiției moldovenești. În momentul în care Comisia de la Veneția, iar apoi și CEDO au confirmat, fără drept de apel, că a fost comisă o gravă ilegalitate, însăși Maia Sandu ne-a spus, practic cu text deschis, că nu Litvinenco, nu Stamate, nu procurorii ei de buzunar sunt responsabili. Că ea e cea care a comandat execuția fără judecată a procurorului general. Deoarece este convinsă, fiți atenți!, că, fără acest sacrificiu, ar fi fost mai rău. Ea chiar crede că această ofrandă pe altarul „integrării europene”, oricât de oribil și sălbatic ar fi gestul, era necesară.
Zilele trecute, „celula de criză” a guvernării PAS a închis la pachet șase televiziuni, care nu-s de-ale lor. Dincolo de faptul că nu a existat un fundament legal, au mai și mințit obraznic, pentru a justifica abuzul. Iar când lumea revoltată era tentată să-i pună la zid pe Recean, conducătorul formal al CSE, pe Musteață, conducătorul formal al SIS, sau pe Vițu, conducătoarea formală (Doamne, mă iartă!) a CA, iese din nou la rampă Maia Sandu, care ne spune că anume ea stă în spatele fărădelegii.
Fiți atenți cum își justifică, de această dată, execuția cu de la sine putere: „Instanța de judecată este o metodă pe timp de pace și atunci când instituțiile statului funcționează”. În plus, „este o decizie care vine să descurajeze…”
Suntem în război, ca să înțelegeți! Cum cu cine? Cu cei care atentează asupra cârmuirii, cu cei care vor să „destabilizeze” stabilitatea și să dea jos puterea revoluționară, să devieze țara de pe „calea europeană”. Prin urmare, aceștia sunt „dușmani ai poporului” și pot fi executați direct, fără judecată.
N-are ea timp acum să construiască „instituții funcționale”, care să se ocupe de justiție! Arde… De altfel nici nu-i nevoie de ele, deoarece nu poți avea încredere că vor face ceea „ce trebuie”. Constituția și legile mai mult încurcă decât ajută acum. De asta au și demolat sistemul, de asta l-au și executat, fără judecată, pe Stoianoglo. De dragul „parcursului european”, sunteți nebuni?!
În plus, în cazul de față nici nu se pune problema sancționării unei ilegalitați concrete, conform unor norme și reguli, ci să-i „descurajeze” pe potențialii „ilegaliști”. Nu-i vorba de justiție aici, ci de o lecție publică, de o măsură dură, dar necesară. Să le fie de învățătură și celorlalți!
Asta ne spune Maia Sandu.
…
După ce a preluat puterea, în urma loviturii de stat din Rusia, din 1917, liderul bolșevic, V.I. Lenin, le-a ordonat călăilor săi să organizeze execuții publice, pe tot cuprinsul imperiului rus. A fost stabilită și o „normă minimă” de execuții pentru fiecare localitate – cel puțin 10 oameni, între care „popi, chiaburi, intelectuali și țărani rebeli”, pe care să-i spânzure în public și să îi lase o vreme la vedere. Fără judecată, la discreția comisarilor roșii!
De ce? Ca să insufle frică și teroare și să descurajeze orice atentat asupra cârmuirii revoluționare. Să nu îndrăznească nimeni să pună la îndoială măreția și exclusivitatea comunismului proletar bolșevic. În caz contrar, exista riscul să fie compromisă „calea socialistă”, înțelegeți? Erau vremuri tulburi, multă incertitudine, de aceea, Lenin a fost „nevoit” atunci să recurgă la aceste măsuri extreme.
Prin urmare, „dușmanii poporului” erau identificați și executați direct. Ce fel de judecată să faci, în cazul lor, când era practic imposibil să le demonstrezi vinovăția, atât timp cât încă n-au comis „infracțiunea”? Ei erau „potențiali infractori”, din ăia șmecheri pe care-i greu să-i pedepsești pe căi legale. De ce să aștepți să te atace, când poți să-i anihilezi din start? Mai ales că asta i-ar descuraja și pe alții. Iată așa!
…
Avem o singură cale, prieteni, CALEA SOCIALISTĂ… pardon, EUROPEANĂ! Așa că aveți grijă ce faceți, ce spuneți și ce gândiți, într-un final. Ei vă știu la față și vă vor executa. Fără judecată! N-avem instituții funcționale și nici pace destulă, ca să le putem „funcționaliza”.
Degeaba veți striga în gura mare că sunteți nevinovați!
