Lumea e atât de concentrată astăzi pe referendum și pe alegerile prezidențiale din acest an, încât nu are timp și nici dorință să se gândească ce va fi după. Totuși, scrutinele din toamnă trebuie privite ca pe o etapă tranzitorie, deoarece ele nu pun punct nici pe departe confruntărilor politico-electorale.
Alegerile prezidențiale și referendumul, ca parte componentă a acestora, reprezintă doar o etapă a războiului politic, un simplu punct de referință. Pentru că deznodământul final va fi abia în 2025, când vor trece și alegerile parlamentare, or, anume de ele va depinde cursul de mai departe al Republicii Moldova.
Propun, așadar, să facem un mic exercițiu de logică și să încercăm să înțelegem ce se va întâmpla dacă Maia Sandu va obține cel de-al doilea mandat sau, dimpotrivă, ce va fi dacă pierde alegerile. Chiar dacă azi e periculos să admiți cu voce tare că Maia Sandu poate pierde alegerile, pentru că riști să fii linșat public, asta nu elimină riscurile pentru așa-numita partidă proeuropeană, care nu recunoaște și nu acceptă pe nimeni altcineva, în afară de PAS și Maia Sandu.
Totuși, politica e treabă serioasă, care se supune unor legități dure și brutale și nu-i suficient să-ți dorești ceva ca acest lucru să se întâmple. Pe de altă parte, și povestea, potrivit căreia, victoria Maiei Sandu la prezidențiale ar însemna că, gata, mai departe, calea europeană va fi bătută-n cuie, este la fel de utopică. Provocările rămân la fel de mari sau chiar cu mult mai mari și într-un caz, și în altul.
Să începem cu prima variantă – referendumul trece, iar Maia Sandu câștigă cel de-al doilea mandat
Ce va trebui să facă Maia Sandu mai departe? Logic, să se pregătească de parlamentare. Să-și salveze partidul, altfel spus, să facă în așa fel încât în următorul Parlament să aibă o reprezentare cât mai largă. În caz contrar, dacă va rămâne fără majoritate parlamentară, victoria la prezidențiale nu-i va servi la nimic, dimpotrivă, va deveni o povară insuportabilă pentru ea.
Pe de altă parte, orice om priceput, cât de cât, în ale politicii știe că PAS nu mai poate lua majoritatea și că următoarea guvernare va fi oricum una de coaliție. Întrebarea nu e dacă, ci cum va arăta această coaliție.
Până atunci însă, să revenim la acțiunile post-electorale imediate. Reconfirmarea Maiei Sandu în funcția de șef al statului, care, dacă se va produce, va fi cu mult mai multe emoții decât data trecută, o va obliga la niște pași foarte hotărâți:
1. Să facă ordine în guvern! Să facă în așa fel, încât să dea un suflu nou actului de guvernare. Asta presupune inclusiv sacrificarea unor personaje controversate, care afectează grav imaginea partidului de guvernământ. Asta va crește tensiunile în interior, fapt care ar putea degenera și zdruncina majoritatea din Parlament. Desigur, de aceste scandaluri vor încerca să profite oponenții, mai ales de pe segmentul „proeuropean”, care vor încerca să spargă hegemonia PAS și să-și facă loc și ei în viitorul Parlament. Iar aici trecem la următorul punct.
2. Maia Sandu va încerca să blocheze, prin orice mijloace, apariția unei alternative reale pentru PAS pe același segment proeuropean, așa cum a făcut și până la prezidențiale, doar că mult mai virulent. Or, dincolo de vendeta personală contra celor care încearcă acum să-i fure victoria, lipsa unei alternative pe „dreapta” îi va ține în continuare captivi pe partenerii de dezvoltare. De aceea, va merge, vorba aia, „cu buldozerul” peste toți cei care-i vor sta în cale. Așa că nu vă așteptați la vremuri bune după alegerile prezidențiale, mai ales cei care o înfruntați deschis pe Maia Sandu.
În aceste condiții, șansele ca, în următoarele 7-8 luni, cât vor mai rămâne până la parlamentare, să mai crească vreo forță redutabilă pe acest segment, care să poată fi cuplată ulterior la „garnitura europeană” sunt foarte mici. Și chiar dacă admitem că mai intră cineva în parlament, pe lângă prorușii lui Dodon și cei girați de Șor, s-ar putea ca ăia să nu vrea nici să audă de PAS și Maia Sandu, după ce vor fi călcați la propriu în picioare.
În același timp, șansele ca PAS să ia din nou majoritatea rămân aceleași – practic inexistente. De aceea, singura soluție pentru PAS va fi să intre în alianță cu cineva dintre „proruși”. Or, cred că pentru toată lumea este absolut clar cine sunt aceștia, nici n-are rost să pierdem timpul pentru explicații. Socialiștii, bineînțeles.
Doar că, de această dată, diferența dintre PAS și socialiștii lui Dodon va fi net în avantajul socialiștilor, deoarece ei, spre deosebire de PAS, vor avea de ales. Ei vor putea face alianță și cu oamenii lui Șor, mai ales dacă Moscova va cere expres acest lucru. Prin urmare, socialiștii vor fi cei care vor pune condiții, nu invers. Așa că PAS va fi nevoit să facă multe compromisuri, iar în actualele condiții, ele nu pot fi decât de ordin geopolitic. Zic să ne oprim aici.
Varianta doi – Maia Sandu pierde alegerile prezidențiale
Apocalipsă!, va striga toată lumea. Haideți să trecem însă peste emoții și să analizăm la rece lucrurile.
Astăzi, principalul contracandidat al Maiei Sandu, până la proba contrarie, este Igor Dodon. Cel puțin asta arată toate sondajele. Prin urmare, dacă nu se întâmplă nimic deosebit între timp și nu apare vreun făt-frumos călare pe cal european, care să-i eclipseze pe toți „prorușii” care-s astăzi în topul favoriților, după Maia Sandu, eșecul candidatului PAS înseamnă automat victoria socialiștilor.
Așadar, ce se va întâmpla după, în afară de mucii și lacrimile care vor curge gârlă? Evident că pentru PAS, acest lucru va echivala cu un dezastru. Cu toate acestea, acest partid va rămâne în continuare majoritar în parlament (dacă nu se sparge, bineînțeles, între timp), respectiv, va putea guverna mai departe de unul singur. Or, asta înseamnă că vechiul-noul președinte Dodon va retrăi exact aceeași stări neplăcute, dacă nu mai rău, ca pe vremea lui Plahotniuc. Adică va fi o figură decorativă, fără putere reală și pasibil să fie dat la o parte, adică suspendat „pe cinci minute”, de fiecare dată când guvernarea va avea de făcut vreo chestie, iar el nu va fi de acord.
În același timp, scena politică va intra într-un proces de transformare profundă:
1. Partenerii occidentali vor fi panicați și stresați și-și vor frământa mințile cum să facă în așa fel, încât să salveze situația, ca să nu permită ca „echipa lui Putin” să pună mâna pe toată puterea. Evident, primul lor gând va fi cum de mai crescut repede pe cineva, pe lângă PAS-ul aflat în proces intens de disoluție. În speranța, bineînțeles, că, după parlamentare, va fi posibil de încropit o majoritate, fie și la limită. Sigur, o să-și toarne cenușă pe cap și o să se întrebe de ce n-au pregătit din timp această alternativă. Dar asta-i deja sarcina lor să găsească răspunsul.
2. Victoria lui Dodon va reprezenta un duș rece și pentru cetățenii moldoveni. Chiar și cei care, în primă fază, se vor bucura discret că Maia Sandu și-a luat țeapă, a doua zi vor cădea pe gânduri. Prin urmare, atmosfera din perioada preelectorală pentru parlamentare va fi cu mult mai tensionată decât cea de dinaintea alegerilor prezidențiale. Abia atunci, oamenii vor începe să se gândească serios dacă vor sau nu „în Europa” și nu vor mai da a lehamite din mână, cum se întâmplă astăzi, când dau peste gazetele împrăștiate de PAS sau văd moaca proeuropeană a lui Grosu la televizor.
Adică, nu-i deloc exclus și chiar foarte posibil să avem parte de o mobilizare fără precedent împotriva tendințelor expansioniste ale Kremlinului.
În același timp, abia atunci, partidele care sunt sincere când spun că-și doresc integrarea în UE vor lupta cu adevărat pentru păstrarea vectorului european. Abia atunci va putea fi semnat, pe bune, „Pactul de la Snagov” și lumea chiar să-l ia în serios. Dușul rece te trezește, după cum bine știm.
Or, în atare condiții, cu o astfel de mobilizare, formarea unei majorități proeuropene în următorul Parlament devine posibilă. Greu, dar nu imposibil. Doar că, în acest caz, s-ar putea ca PAS nici să nu treacă pragul electoral.
A treia variantă (cea mai puțin probabilă) – Maia Sandu pierde alegerile în fața unui proeuropean
Clar lucru, că putem presupune și în acest caz ce s-ar putea întâmpla după, dar suntem oameni maturi și nu-i cazul să pierdem timpul pentru fantezii… Din simplul motiv că alți favoriți „proeuropeni” nu prea mai avem. Au avut grijă prietenii să nu-i facă nimeni concurență Maiei Sandu. Așa că trecem peste.
În concluzie…
Adevăratele provocări vor începe abia după alegerile prezidențiale. Ceea ce avem acum e floare la ureche. Abia atunci vom fi stresați cu adevărat. Culmea e că asta se va întâmpla, repet, indiferent cine câștigă alegerile prezidențiale.
Într-un cuvânt, „vremurile bune” se încheie, oficial, în noiembrie. Din acel moment, încep vremurile grele. Singura parte bună aici e că ele, vremurile grele adică, pot trezi, în sfârșit, la realitate oamenii cu discernământ și cu minimă viziune, care au mai rămas în acest colț uitat de lume. După cum spunea Lincoln, vremurile grele creează oameni puternici; Oamenii puternici creează vremuri bune; Vremurile bune creează oameni slabi; Iar oamenii slabi creează vremuri grele. Și așa la nesfârșit.
Așa că, dacă, până acum, n-am avut parte de lideri autentici, înseamnă că, deocamdată, nu suntem încă la limita de jos.
Aveți grijă cum votați!
