Recensământul populației și locuințelor, care se desfășoară o dată la zece ani, este cel mai important studiu sociologic, care, teoretic, reprezintă elementul central de referință, atunci când se elaborează politici, când se trasează strategii și se stabilesc prioritățile pe termen scurt, mediu și lung. Este un audit de țară, care arată realitatea obiectivă din teren, atât din punct de vedere statistic, matematic, cât și din punct de vedere al tendințelor la nivel psiho-social.
De aceea, este vital ca această cercetare super complexă să fie realizată cu maximă responsabilitate, pentru că orice eroare de interpretare poate avea consecințe dramatice, poate dinamita procese la care s-a lucrat ani de zile și s-au investit bani și efort, poate devia cursul strategic de dezvoltare al țării.
Prin urmare, dacă vrei să încurci ițele, să modifici tendințele sau să păstrezi status quo-ul într-o societate, mai ales o societate ca a noastră (care se află în permanentă căutare de sine), iată unde trebuie să intervii – la recensământ. Schimbi două-trei piese cu locul și ai asigurat haosul pe zece ani înainte.
…
Mai țineți minte ursoaica din România, care, după 20 de ani de captivitate, a fost eliberată, însă ea a continuat să se învârte în cercuri, în același loc, mult timp după aceea, de parcă s-ar fi aflat în vechea cușcă? Era liberă, dar nu putea conștientiza asta, prizonieratul îndelungat i-a provocat o traumă psihică, care a făcut-o să se simtă captivă și atunci când nu mai era. Bineînțeles că, în această situație, ursul, care, din punct de vedere genetic, e prădător, a devenit sau a rămas, mai bine zis, o pradă ușoară.
Tot așa-i și cu omul – dacă vrei să-l stăpânești, să-l supui, nu trebuie să-l lași să conștientizeze realitatea din jurul lui, să-l menții într-o confuzie identitară perpetuă, să-l faci dependent de tine și să-i stimulezi frica de necunoscut.
Dacă vrei să scoți un copil din familie, de exemplu, pentru a-l stăpâni sau chiar ca să-l poți folosi ca armă împotriva propriei familii, trebuie să-i ștergi memoria, în primul rând, iar după aceea să-i creezi o identitate falsă, astfel încât să nu se mai identifice cu ai săi. În caz contrar, va vrea vrea să fugă, să se întoarcă acasă. Va ține cu ai lui!
Identitatea moldovenească, anume cea care (atenție!) ne plasează în antiteză cu românii și cu ceilalți moldoveni implicit, a fost creată de ruși anume în această logică. Zeci de ani am fost spălați pe creier cu o insistență de invidiat și învățați că familia din care am fost scoși, în două rânduri (în 1812 și apoi în 1940), ne este străină și, mai mult decât atât, că ne vrea răul, că ne este dușman. De ce? Păi anume de asta – ca să nu vrem să ne întoarcem înapoi, în familia din care am fost scoși! Să rămânem lângă stăpân, pe loc, chiar și atunci când suntem „dezlegați”, când suntem lăsați liberi.
…
Spre deosebire de alte țări, unde recensământul este, cu adevărat, un audit de țară, unde se pune accent pe statistica reală, la noi, această cercetare amplă are două doar două aspecte care contează și la care se raportează atât elitele, cât și masele – dinamica demografică și identitatea. Atât! După fiecare recensământ, anume la asta este atentă lumea. Restul cifrelor și datelor nu interesează pe nimeni, ele sunt mai mult pentru arhive.
În jurul acestor rezultate se învârte totul, în special politica. Criza identitară a fost și rămâne principalul instrument pe care îl folosesc rușii (în cazul nostru), pentru a ne menține în siajul lor. Ea e cea care ne face să ne învârtim în cercuri, pe loc, chiar și atunci când nu mai suntem în cușcă, exact ca ursoaica respectivă. Ea, criza identitară, ne transformă din prădător în pradă ușoară. Atât de simplu!
Or, cei care insistă pe tezele rusești/sovietice cu privire la „identitatea moldovenească” diferită și chiar opusă de cea română, fac parte din două categorii: 1) Reprezintă tabăra agresorului sau se află în slujba lui și 2) Sunt mancurți, adică spălați pe creier, care repetă papagalicește ceea ce au fost învățați.
Ar mai fi, de fapt, încă o categorie – cei care vor să preia ei înșiși în stăpânire acești sclavi, să mute ursoaica în propria cușcă, cum ar veni. De regulă, aceștia provin chiar din rândul sclavilor.
Știți ce-și dorește cel mai mult un sclav? Nu, nu libertate, cum vă închipuiți. Libertatea este o mare necunoscută pentru ei, îi sperie. Majoritatea sclavilor visează să ajungă ei înșiși stăpâni, să aibă propriii sclavi. Iată de ce cei mai feroce și duri păzitori de sclavi erau cei aleși anume din rândul sclavilor.
…
Eu cred că cea mai mare și importantă provocare pentru Maia Sandu și guvernarea PAS a fost anume recensământul din 2024. Restul sunt mărunțișuri. În sarcina lor le-a căzut să organizeze acest audit vital, respectiv, ar fi putut să-și folosească toată puterea și priceperea ca să putem depăși, fie și parțial, această mare și gravă problemă – criza identitară.
Ar fi trebuit și putut să folosească super încrederea care le-a fost acordată, pentru a scoate copilul din confuzie. Nu să-l trimită înapoi acasă, nici măcar să-l întoarcă împotriva stăpânului. Doar să-l ajute să înțeleagă cine este în realitate, din ce-i format codul său genetic, ce fel de „animal” este. Dacă ar fi făcut asta, ar fi fost eroi.
Ei însă au încercat să profite de ceața din capetele oamenilor, în speranța că vor pune ei pe stăpânire pe acești sclavi. Sclavii care se visează stăpâni de sclavi! Iată în ce constă lupta lor cu rușii!
Așadar, mancurții și-au reconfirmat și acceptat, cu sau fără voia lor, condiția de sclav, la acest recensământ, încurajați fiind chiar de cei care ar fi trebuit să-i elibereze! Iar vechiul stăpân nu trebuie acum decât să-i convingă să rămână lângă el și să-i rejecteze pe parveniții care s-au visat stăpâni de sclavi. PAS și Maia Sandu vor pierde această bătălie, au pierdut-o deja.
Prin urmare, rana identitară rămâne deschisă și pentru următorii 10 ani, iar tot universul politic se va învârti, în continuare, în jurul acestor date false, dar legitimate statistic și oficial.
Dar vom mai putea oare supraviețui încă unui deceniu de sclavie? Mai ales în aceste vremuri decisive?!