Now Reading: EDITORIAL | Independența care ne chelește
- 01
EDITORIAL | Independența care ne chelește
Avea tata, Dumnezeu să-l odihnească, o istorioară din copilăria lui, pe care ne-a povestit-o și care exprima realitatea tristă a acelor vremuri.
Era într-o zi de Paști și, cum era obiceiul la vremea respectivă, asta era principala, dacă nu singura zi din an, când copiii primeau ceva cadou (atunci Moș Crăciun nu venea de Crăciun, că eram în Uniunea Sovietică, iar Moș Gerilă încă n-ajunsese pe aceste meleaguri). Anume de sfânta sărbătoare a Învierii, părinții se străduiau din răsputeri să le dăruiască ceva copilașilor, de regulă o haină nouă.
Era mare sărăcie! Perioadă de după război, deportări, foamete…
… Și, după ce mâncau sfințit și stăteau un pic în jurul mesei de sărbătoare cu familia, copiii ieșeau în drum să se laude cu cadourile pe care le-au primit.
Și, își amintea tata, el primise o pereche de șalvari noi. Era tare mândru. Și alți prieteni de-ai lui din mahala s-au grăbit să-și demonstreze cadourile lor – unul avea cămașă nouă, altul primise o pereche de ghetuțe…
Dar unul dintre băieței, care era mai sărac decât săracii, nu primise nimic sărmanul. Cu toate acestea, ca să se remarce și el cumva, și-a trecut cu mâna peste capul chel, cu ciuf în frunte, și a strigat: „Da’ pe mine tata m-o tuns!”
Cam așa suntem și noi, cu „independența” noastră…
