
Reținerea lui Vlad Plahotniuc a fost, de departe, evenimentul săptămânii, dacă nu chiar al anului, ținând cont de impactul mediatic pe care l-a avut. Știrea a făcut practic înconjurul lumii și a fost cap de afiș nu doar în presa locală și în cea românească, ci chiar prezentată pe larg de rețelele media de talie internațională. Rareori se întâmplă ca reținerea unui cetățean moldovean, fie el și oligarh, să provoace atâta rumoare și atâta interes.
Asta demonstrează că Plahotniuc rămâne un personaj extrem de influent. Și nu-i vorba aici doar de partea legată de justiție, corupție etc., prin care se încearcă asocierea lui exclusiv cu lumea interlopă. Interesul față de persoana sa pare să fie, mai degrabă, de ordin politic totuși. Or, anume el este „antiteza” guvernării PAS și a Maiei Sandu personal.
Răzvan Gheorghe de la Podul remarca, zilele trecute, că reapariția lui Plahotniuc în prim-planul vieții publice ar putea arunca pe planul doi până și „pericolul rusesc”, de care s-a prevalat guvernarea de la Chișinău pe parcursul întregului său mandat. Pe bună dreptate, PAS a câștigat puterea, luptându-se cu Plahotniuc, nu cu Moscova. Moscova chiar i-a ajutat la vremea respectivă. Așa că acea victorie istorică, cum îi place presei să exclame, a fost împotriva lui Plahotniuc, nu împotriva altcuiva, el a fost opusul Maiei Sandu. Singurul și irepetabilul. Respectiv, înfrângerea lui definitivă, ar trebui privită automat și ca o victorie definitivă a Maiei Sandu.
Dar haideți să fim puțin atenți la detalii. Ce e cu acceastă reținere totuși, de ce abia acum sau de ce tocmai acum, în plină febră electorală la Chișinău? Cui prodest, s-ar întreba strămoșii noștri romani? Că pare absurd totuși ca poliția din Grecia, cu tot Interpolul, să-l identifice abia acum, mai ales că se spune că trăia de vreo doi ani acolo.
Aparent, chestia asta îi vine mănușă guvernării PAS, care a intrat extrem de șifonată în perioada electorală și are nevoie ca de aer măcar de ceva, care să poată fi vândut electoratului drept un succes memorabil. Or, prinderea lui Plahotniuc, rău famatul oligarh, pe care îl caută de atâta amar de vreme, și deferirirea lui justiției este, teoretic, un mare succes. Unii s-au grăbit chiar să insinueze că însăși Maia Sandu ar fi apelat la prietenii ei din Europa, care-s foarte receptivi la doleanțele sale, respectiv, că această reținere ar fi rodul unei conspirații pe linie geopolitică și ideologică, menită să dea un plus de energie celor din PAS, ca să-i ajute să ia din nou majoritatea la alegerile din 28 septembrie. Destul de realist. Cam așa funcționează lucrurile și avem destule exemple că așa-numitul „cumătrism” se aplică foarte bine și la nivel european.
Dar ceva ne spune totuși că n-a fost tocmai așa. Pentru că, dacă PAS-ul și-ar fi aranjat într-adevăr cărțile conform scenariului de mai sus, asta s-ar fi văzut de departe. S-ar fi pus în funcțiune toată mașinăria lor de probagandă, s-ar fi întrecut în aplauze și urale toți, de la „elita” guvernantă, până la toate anexele lor din presă și de prin TikTok. Cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul interdicției aplicată lui Ceban.
Dar de data asta a fost tăcere de mormânt. Nimeni n-a scos o vorbă sau s-au limitat doar la a comenta foarte atent știrea. A dat poliția un comunicat de o frază, Procuratura s-a bâlbâit vădit încurcată, iar conducerea de vârf și toată garnitura puterii n-a scos un cuvânt toată ziua. Abia a doua zi a spus Maia Sandu ceva și restul au început a murmura vorbe. Dar, iarăși, suspect de prudent. Nici pe departe nu-i stilul lor. Or, asta confirmă un lucru aproape cert – știrea despre reținerea lui Plahotniuc i-a surprins și pe ei, ceea ce înseamnă că asta nu e chiar trebușoara lor. Dar a cui e, în acest caz?!
Rămân, așadar, doar două variante – fie Plahotniuc s-a lăsat prins, de bună voie (iar aici deja transpare întrebarea firească: de ce?!), fie a fost o pură întâmplare sau o simplă coincidență. Ambele versiuni au dreptul la viață.
Noi, cei conectați, vrei nu vrei, la viața de la demisol, iar în unele situații și la cea de la subsol, am auzit ce se zvonește prin culise de cel puțin două luni de zile. Or, lumea informată se șușotea că Plahotniuc ar fi hotărât să revină, mai mult, chiar să participe direct la alegeri. Să-și ia revanșa în fața Maiei Sandu. Brrrr, serioasă treabă!
Și, brusc, pur întâmplător, toate planurile i se dau peste cap, din cauza unei întâmplări banale?… Hm, ar fi chiar ieșit din comun, adevărat scenariu de film.
De aceea, eu cred că nu trebuie să ne grăbim cu concluziile.