Azi dimineață, mă rugau copiii sa mergem la OrheiLand, că le-a spus cineva că va fi foarte frumos acolo. Le-am răspuns că, mai bine nu trebuie.
M-am gândit să le propun să mergem la Bulboaca, dar, după aceea, mi-am amintit că bulevardul Dacia e închis și nu se poate ajunge acolo (ironizez, desigur).
Le-am dat bani de înghețată și pentru caruselul ruginit de la Botanica și le-am rugat să iasă singure la joacă, că eu nu puteam, aveam de lucru, trebuia să fac știri despre summit…
După aceea, am văzut ce se face la Orhei și mi-am zis: bine că n-am mers, erau să se îmbulzească bieții copii și să aștepte câte o oră jumate în rând ca să se dea pe un carusel…
După aceea, mi-a fugit gândul la cele două Republici Moldova în care trăiesc – una alintată, lăudată și apărată din toate părțile cu cele mai sofisticate arme și cealaltă – înghesuită, nedreptățită și neapărată de nimeni.
Și mi-a apărut întrebarea: care dintre ele e lumea mea?