EDITORIAL | Presa poate deveni mai liberă în ciuda organizațiilor actuale „de media”, nu datorită lor

Am mai vorbit public despre acest caz, dar am să revin la el… În urmă cu vreo 10 ani, când lucram la Moldova 1 (eram editor-coordonator la Departamentul Știri și Dezbateri), am trimis o echipă de filmare la un protest organizat de opoziția de la acea vreme (puterea de azi).

Postul public de televiziune era vizat direct de acele proteste, fiind acuzat că nu reflectă manifestațiile de stradă ale opoziției, ceea ce era un fals, de altfel. Nu a fost niciun protest relevant despre care Moldova 1 să nu facă știri, dar, mă rog, e cumva o chestiune de rutină să acuzi televiziunea publică că face partizanat în favoarea puterii.

Mai mult, organizatorii manifestației, după ce au scandat în centrul capitalei, au îndemnat mulțimea să meargă în marș spre dealul Schinoasei, adică să vină la noi, la televiziune, să protesteze.

Echipa noastră de filmare (reporterița și un cameraman) aveau sarcina să stea cu manifestanții și periodic să intre în direct și să povestească ce se întâmplă. Au avut două sau trei intervenții în știri, iar apoi au mers împreună cu manifestanții, pe jos, spre televiziune, filmând acțiunea.

Cât timp s-au aflat printre protestatari, jurnaliștii noștri au fost huiduiți, înjurați, agresați fizic, numiți în fel și chip. M-a sunat la un moment dat reporterița, plângea…

Ajunși la televiziune, care a fost înconjurată de mascați, aceștia au început să strige sub geamurile noastre:„Zoinițelor!”, „Dihorilor!”, „Afară, javre ordinare!”… Și multe alte astfel de insulte.

Vă atrag atenția că asta făceau nu niște conturi anonime pe nu știu ce rețele de socializare. Nu erau niște simpli „comentaci” care înjură pe internet. Erau politicieni, lideri de opinie, reprezentanți ai opoziției, oameni concreți, cu o misiune concretă – să răstoarne puterea existentă și să-i ia locul. Ceea ce s-a și întâmplat peste câțiva ani…

Dar la altceva vreau să atrag atenția acum. Nicio organizație de media, niciun reprezentant al acestui club format din câteva ONG-uri, care pretind că reprezintă interesele presei, nu a schițat vreun gest de dezaprobare față de acțiunile violente ale opoziției politice în raport cu jurnaliștii noștri. Nimeni nu i-a luat apărarea bietei copile care era agresată la propriu, în direct! Deși ea, sărmana, chiar nu avea nicio vină, ea doar își făcea treaba, a fost trimisă să reflecte un eveniment politic și asta făcea. Ea nu dicta politica editorială a postului, nu făcea parte din partidul puterii, nu era factor de decizie în televiziune. Au tăcut toți, ca mormolocii, mai mult chiar, încercau chiar să justifice mizeria.

Și astfel de cazuri am avut o mulțime! Pot să vă fac o listă întreagă de jurnaliști, cu nume și prenume, care au trecut prin acest purgatoriu.

Or, n-am văzut ca organizațiile care se autointilează „de media” și care-s aceleași de aproape trei decenii, să apere pe bune libertatea de expresie. Foarte rar și foarte anemic, când era vorba despre cineva din afara „clubului”. Tot ce au promovat și promovează în continuare au fost propriile interese, de gașcă, și o anumită grupare politică, și atunci când era în opoziție, și acum, când e la putere. Dimpotrivă, de când sunt la putere, au devenit o adevărată bâtă în mâna guvernării. Cazul Corneliei Cozonac, care a fost călcată în picioare de către aceiași „câini de pază ai puterii”, este doar unul dintre exemple care confirmă această realitate defectă. Și ca ea au fost mulți!

…

Ieri, aceleași organizații au ieșit în stradă să apere cică libertatatea de expresie. De fapt, să se apere pe ei înșiși, pe aceiași jurnaliști din „club”. Care, la putere fiind deja, alături de partida politică favorită, se mai întâmplă să fie și ei agresați. Ce-i drept, mai mult pe internet, de către niște oameni care rareori își arată fața…

Nu încurajez violența de niciun fel. Mai mult, sunt un promotor convins al libertății de expresie, care este, cred, cea mai importantă valoare a Democrației.

Aceste observații sunt despre ipocrizie, minciună și manipulare. Din partea unor pretinși activiști „de media”, care parazitează pe spatele presei, distrugând-o metodic în fapt. Activiști contopiți cu puterea, care, sub pretextul apărării libertății de expresie, contribuie direct la limitarea ei.

Risc să presupun că inclusiv acțiunea de ieri se înscrie în același plan de suprimare a libertății presei, cea care încă se mai încăpățânează să fie liberă și care practic a mai rămas doar pe internet, exact zona pe care o invocă pretinșii apărători ai libertății cuvântului. Or, întâmplător sau ba, exact acum se coace o nouă lege cu privire la mass-media, care presupune și mai mult control, cenzură și autocenzură, de această dată și pe internet, elaborată cu concursul direct al organizațiile care „protestau” ieri, de „Ziua Internațională a Libertății Presei”.

Rolul de bază al organizațiilor de media este să-i apere pe jurnaliști, pe toți jurnaliștii, și să cultive solidaritatea de breaslă. Să facă în așa fel încât ei să se poată exprima liber, indiferent de opinia lor. Ceea ce nu se întâmplă azi.

Așa că, dacă Republica Moldova chiar a avansat în topul global al libertății presei, (ceea ce sună amuzant pentru cei care cunosc lucrurile din interior), acest merit nu e nici al guvernării și nici al organizațiilor „de media”, ci al jurnaliștilor pe cont propriu, care încă mai rezistă, în ciuda lor. Și care înfruntă nu doar puterea politică, dar și aceste organizații-căpușă.

În concluzie, putem deduce că, dacă e adevărat ce spun autorii topului respectiv, explicația ar fi decredibilizarea iremediabilă a acestor ONG-uri, lucru care duce, teoretic, la eliberarea presei din captivitate.