EDITORIAL | Râde cel care râde la urmă. Veronica Dragalin pare hotărâtă să lupte pe bune cu corupția, cu sau fără sediu propriu

Nicolae FEDERIUC

Istoria asta cu sediul pentru procuratura Veronicăi Dragalin este, într-adevăr, tragi-comică, iar glumele și sarcasmul care o însoțesc sunt cumva justificate, ținând cont de starea jalnică în care a ajuns justiția moldovenească, de când a încăput pe mâna „oamenilor buni”. Lumea face haz de necaz, pe bună dreptate, pentru că altceva nu prea poate face, decât să aștepte alte „vremuri bune”.

Acest lucru se justifică însă doar dacă-i vorba de oamenii de rând sau, mai bine zis, de cei care n-au acces la butoanele puterii, cei care-s în situația să urmărească neputincios spectacolul dintr-o parte și pot, cel mult, să comenteze ceea ce văd.

Vedem însă că de ridiculizarea acestei situații se ocupă nu doar „oamenii de rând”. Gazul pe foc îl toarnă chiar cei care au, teoretic, puterea să îndrepte lucrurile și ar trebui, în mod normal, să fie interesați să scoată Procuratura Anticorupție din această situație ridicolă. Deoarece lovitura de imagine este nu doar asupra Veronicăi Dragalin, dar și asupra puterii politice actuale, care și-a asumat gălăgios „lupta cu corupția”, prezentând-o ca pe scopul său suprem, pe vremea când statul era capturat de alții încă.

Dar nu, ei au ales să-și bată joc, să alimenteze această stare de lehamite și neîncredere față de o persoană pe care cică au ales-o să îndeplinească această „misiune istorică” și pe care și-au asumat-o plenar. De Veronica Dragalin vorbesc, procurorul nostru „american”.

Haideți să fim serioși. Chiar credeți că pentru PAS și Maia Sandu, care controlează toate instituțiile acestui stat, ar fi o problemă să identifice un sediu pentru Procuratura Anticorupție? Sigur că nu, ar rezolva problema într-o zi, dacă ar vrea. Și nu neapărat în clădirea Parlamentului, cum „glumea” șeful PAS-iștilor Grosu…. Deși, la cât se „muncește” acolo, acele spații ar putea fi folosite mult mai eficient…

Ș-atunci la ce bun tot acest spectacol grotesc? Credeți că la mijloc e doar absența simțului ridicolului și umorul deviant al „oamenilor buni”? Mă îndoiesc. Cred că „gluma” în acest caz este utilizată doar pe post de paravan și că în spatele cortinei treaba-i foarte serioasă.

Cred că focul cu fum pe care-l scot pe gură cei care chipurile vor să distreze lumea îi cam arde dureros în partea dorsală, respectiv, e cam forțat zâmbetul. Iar problema-i că se cam strânge funia și, se pare, pe fundalul crizei acute din justiție, procuratura Veronicăi Dragalin a cam scăpat de sub control. Motive sunt diverse, dar ele mai puțin contează. Contează că s-a ajuns într-un punct critic, în care sistemul pare tot mai dispus să riposteze și cine dacă nu procurorii au la îndemână tot instrumentarul?

Înțeleg că cineva tare ar vrea ca să ne convingă că „lupta cu corupția” ține de domeniul trecutului, că această temă nu mai e actuală, că a fost valabilă pentru alt ciclu electoral. Că acum prioritară e „integrarea europeană”!

Dar, se pare, procurorii se reprofilează mai greu decât politicienii, mai ales dacă-s supărați. Și sunt supărați, este evident, în special Veronica Dragalin, care-i clar deja că refuză să-și mai accepte rolul de mascotă, rezervat de cei din PAS, după ce a fost terfelită în asemenea hal. Și sunt convins că lipsa unui sediu propriu nu-i va împiedica să facă ce și-au propus, dimpotrivă, îi poate ambiționa și mai mult.

Prin urmare, nu plecăm nicăieri și continuăm să glumim, doar că, cel mai probabil, protagoniștii vor fi alții, de această dată. Or, dacă-i vorba strict de actori, râde cel care râde la urmă, vorba aceea.