Că lumea se află în fața unor transformări majore observă orice om cu o minimă capacitate de a anticipa lucrurile. Cel mai probabil, metamorfoza va prinde turații chiar din clipa în care se va încheia războiul. Era cât pe ce să înceapă după încheierea „pandemiei”, dar Putin s-a gândit să mai amâne un pic marea schimbare (a nu se confunda cu „marea resetare”). De ce a avut nevoie Putin de așa ceva? Una din două, fie-i prost și a fost folosit în orb, fie-i de-al lor (de-al celor care tremură de frică în fața schimbărilor care vin și care-s inevitabile).
Războiul se va încheia, probabil destul de degrabă. Și iată atunci va începe mult așteptata contraofensivă, care ar urma să răstoarne (dez)ordinea existentă astăzi – agresorii morali vor trece în defensivă, iar cei care s-au apărat până acum vor trece la atac. Iar șansele de reușită al celor din urmă sunt foarte-foarte mari, iar evoluțiile (electorale) din ultima vreme confirmă acest lucru.
Fac o mică paranteză pentru cei care îmi dau astăzi cu palma peste gură și-mi atrag atenția că, deși summitul de la Bulboaca nu a schimbat nimic în fond, Republica Moldova (Maia Sandu, mai exact) a câștigat niște aliați foarte puternici, care-s decidenți la scară globală, iar asta ar fi mai important decât orice document semnat sau decizie strategică adoptată: Prieteni, la anul, în Europa și tot Occidentul vor avea loc alegeri, iar majoritatea absolută a „prietenilor” pe care i-a „câștigat” Maia voastră Sandu vor pierde și nu vor mai avea putere de decizie. Prin urmare, destul de curând, ne vom aminti despre „evenimentul istoric” de la Bulboaca ca despre un chiolhan al rataților, organizat pe banii noștri.
Acum provocarea cea mai grea: cu toții înțelegem sau simțim că puterea actuală (nu mă refer doar la PAS, ci la toată mega rețeaua la care-s conectați piticii noștri) și-a epuizat deja capacitățile ofensive, că nu prea mai are muniții și nici forță în mesaj. În plus, a terfelit tot ce se putea terfeli, iar asta înseamnă că nu mai are puncte de sprijin și nici motivație mobilizatoare. Exact ca Putin azi.
Iată de ce politicienii mai isteți conștientizează că acum e momentul de creat o alternativă pentru această partidă compromisă și se grăbesc să apuce primii prăjina. Doar că majoritatea comit o eroare strategică fatală – își formulează mesajele raportându-se la trecut și prezent, nu la viitor. Or, regulile și legile care există astăzi, mâine nu vor mai funcționa, insist, schimbările de paradigmă vor fi majore. Prin urmare, cei care se grăbesc să investească ultimii bani în „necesități curente”, mâine vor rămâne descoperiți, pur și simplu. Pentru că tot ce cumpără acum și în care investesc ultimele resurse, mâine va fi bun de aruncat la gunoi.
De exemplu, ieri, a avut loc congresul Partidului Consolidării și Dezvoltării Moldovei (PDCM), condus de Ion Chicu, un actor politic din ce în ce mai proeminent, care încearcă să construiască respectiva alternativă. Are șanse? Ar avea, dacă ar vedea un pic mai departe. Dar… mi-au atras atenția niște „obiective strategice” pe care și le-a trasat și care sună ca talanca. „Neutralitatea permanentă”, de pildă, pentru care vrea să obțină „recunoaștere internațională”. De la cine, stimate domnule Chicu, vreți să obțineți „recunoaștere internațională”, și cum garantează ea (dacă admitem, prin absurd, că o vom putea obține) securitatea propriu-zisă?
Poți să te opui aderării la NATO (încă nu se știe ce va fi și cu NATO, după acest război, Erdogan abia a revenit la putere, iar ceilalți ca el îs abia pe drum), dar să insiști pe o idee perimată, care a demonstrat că valorează zero barat, mai mult chiar, te face extrem de vulnerabil, în fața unor amenințări reale, îți taie serios din șanse. Un om normal caută aliați acum, care să-l ajute să se apere, nu insistă să rămână singur în fața furtunii. Nu, nu mă pronunț pentru aderarea la NATO acum, spun doar că neutralitatea este o utopie, fapt demonstrat la modul practic.
Pe de altă parte, copacii se sădesc pentru a preveni alunecările de teren, dar dacă ele se produc deja, nu alergi la plantat puieți, ci încerci să-ți salvezi bunurile care riscă să fie acoperite de pământ. Și cauți, eventual, un loc de refugiu. Probabil domnul Chicu și nu doar el încearcă să fie nițel populist (nu doar atunci când vorbește despre „neutralitate”, dar și în general, când insistă asupra șanselor nesperate ale acestui stat eșuat), însă îi atrag atenția că, atunci când roata va începe să se învârte foarte repede, plebea, pe care mizează în acest caz, va fi prima care va ameți. Observație valabilă pentru toți cei care fac eforturi să „consune cu gloata”.
Ca să poți crea o alternativă viabilă, este necesar să înțelegi între cine se duce lupta propriu-zisă, care sunt diferențele de fond între taberele beligerante. Iar lupta se va da, vă spun eu, între materialism și idealism, între maimuțele lui Darwin, care au „evoluat” până au devenit homo sapiens, și oamenii apăruți pe pământ ca „produs finit”, ca urmare a unei intervenții divine. De fapt, lupta aceasta nu e de azi și nici de ieri, e de când lumea și pământul, doar că uneori decurge pasiv, iar periodic devine activă. Acum intrăm în faza activă, când greii ies în ring, iar amatorii se mută în tribune.
Situația de azi seamănă cumva cu istoria din povestea „Planeta maimuțelor”, când cimpanzeii au cucerit planeta, iar oamenii au devenit sclavii lor. Acum, oamenii vor încerca să-și recapete libertatea și puterea asupra acestei lumi și să bage, respectiv, maimuțele înapoi în cușcă.
Păi iată, cine va crea un partid al oamenilor, care să lupte cu maimuțele asupritoare, acela și va reprezenta „alternativa”. Cel care va înțelege că trebuie să investească în hrană spirituală, nealterabilă precum mierea, nu în mâncare ușor perisabilă, precum smântâna afumată și icrele de la Bulboaca!
… Cu sau fără implicarea nemijlocită a Bisericii, ca instituție, deși ar fi extrem de util ajutorul ei.
