
Cât de insistenți sunteți atunci când mergeți în restaurante sau în localuri de cartiere? De câte ori mâncați ceea ce vreți, atunci când vă este „a mânca”? De câte ori vă delectați cu ceea ce v-ați plănuit și cât de lejer vă lăsați ademeniți de chelner?
În Moldova și în Valahia perioadei fanariote, pe lângă stolnicii înrădăcinați, care pregăteau mesele la curțile voievozilor, acolo unde se înfruptau și boierii, au mai apărut și sofragii, alți „specialiști ai casei”, cei care ajungeau direct la umărul boierilor și serveau. Ce punea sofragiul pe masă, băga boierul în gură. Evident, tăișul cuțitului stătea pregătit nu doar pe masa de bucate, dar și pe lângă gâtul celor care găteau.
De nenumărate ori sofragiul dădea tonul petrecerii, mai ales că, pe alocuri, și ulciorul cu băutură tot la el în mână era. Boierii mâncau din tăvi, chefuiau, se culcau, iar dimineața se trezeau și îi vedeau pe sofragii tot la bucătărie, deja spălând oale și măturând cioburi, pregătiți pentru o nouă sindrofie.