EDITORIAL | Trăiască poporul ca procurorul! 

George IOSIP

Totuși, mare noroc avem de șeful Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin. Mare noroc. Abia, abia, s-au obișnuit moldovenii cu stabilitatea declinului economic și social din țară, cu prețurile în continuă creștere, tarifele cosmice, pensiile indexate pe jumătate, cu un buget auster și încasări în scădere, că a apărut Veronica Dragalin, ca o luminiță de la capătul tunelului, și ne-a distrus realitatea sumbră în care trăiam. 

Domnișoara procuror-șef ne-a spus aseară, la emisiunea lui Gheorghe Gonța, cu o inocență debordantă în voce, că, de fapt, moldovenii trăiesc bine, nu ca americanii, care dorm pe străzi. Magazinele-s doldora de produse, lumină, slavă Domnului, avem, gazul e scump, dar să spunem bogdaproste că în general este, restaurantele lucrează bine-merci.

Și culmea e că n-a tras-o nimeni de limbă. Ea crede sincer că oamenii trăiesc bine în Republica Moldova. E adevărat, priveliștea de la Mojito sau Entourage arată relativ bine, plimbările prin parcul central vara într-adevăr sunt de poveste, iar unul sătul nu-l va înțelege niciodată pe cel flămând.

A încercat Gonța să-i spună despre cozile matinale de la „Franzeluța”, unde pensionarii, mânați de huzurul în care trăiesc, așteaptă umili să facă rost de o pâine socială. Nu m-aș fi mirat dacă ar fi răspuns că ea nu mănâncă pâine, că e la regim și că îi îndeamnă și pe pensionari să facă la fel. 

Și pentru că este convinsă că viața în țară e o adevărată plăcere, cum să te apuci să investighezi denunțurile venite pe numele exponenților guvernării. Pentru că a recunoscut-o tot ieri: de când e la Procuratura Anticorupție, niciun reprezentant al puterii nu a comis vreo ilegalitate. Nici nu ți se ridică mâna să pui la îndoială integritatea celor care dețin funcții de conducere, din moment ce ai certitudinea că moldovenii o duc tot într-o bunăstare și nu mai ies din petreceri de atâta bine. Și cui dacă nu guvernării îi datorăm progresul și bunăstarea? 

Oricum, nu trebuie să fim invidioși, e bine că măcar cineva trăiește bine în Moldova și nu îi este frică să recunoască acest lucru.