Bruxelles-ul analizează opțiuni legale care ar permite companiilor europene să rupă contractele pe termen lung pentru gaz rusesc fără a plăti penalități substanțiale Moscovei. Comisia Europeană a studiat contractele și posibilitatea declarării forței majore, ceea ce ar permite importatorilor să iasă din obligații fără a plăti taxe suplimentare, potrivit informațiilor furnizate de trei oficiali familiarizați cu strategia, transmite Financial Times.
„Dacă scopul este să nu plătim Rusia, atunci [plata compensațiilor] ar submina întregul obiectiv,” a declarat un oficial UE.
Această mișcare subliniază eforturile Uniunii Europene de a se desprinde de energia rusească și de a priva Kremlinul de veniturile folosite pentru războiul din Ucraina. Gazul Moscovei reprezintă acum doar 11% din aprovizionarea blocului prin conducte, față de aproape două cincimi în 2022, însă volumele de gaz natural lichefiat (GNL) rusesc au crescut rapid în ultimii trei ani.
Avocații Comisiei explorează opțiuni legale ca parte a unei foi de parcurs privind eliminarea combustibililor fosili rusești din UE până în 2027. Planul vine într-un moment critic, în contextul în care UE încearcă să prezinte un acord energetic SUA pentru a contracara regimul tarifar al președintelui Donald Trump.
UE a plătit Rusiei 21,9 miliarde de euro pentru petrol și gaz între februarie 2024 și februarie 2025, potrivit Centrului pentru Cercetare în Energie și Aer Curat. Spre deosebire de cărbunele rusesc, gazul nu a fost supus unei interdicții de import, în timp ce UE a interzis 90% din importurile de petrol din Rusia. Importurile de GNL rusesc au crescut cu aproximativ 60% în ultimii trei ani, dar exporturile totale de gaz rusesc către bloc sunt la cel mai scăzut nivel din 2022.
Foaia de parcurs, care trebuia publicată inițial în martie, a fost amânată parțial din cauza temerilor că legislația ar putea fi blocată de Ungaria și Slovacia, care primesc cea mai mare parte a gazului rusesc livrat prin conducte în UE. Guvernul Ungariei a amenințat că va respinge sancțiunile pe gaz, care necesită aprobarea unanimă a celor 27 de state membre.
Planul a fost întârziat și de discuțiile preliminare privind viitorul gazoductului Nord Stream, care leagă Germania de Rusia, reluate în contextul eforturilor SUA de a găsi o reconciliere pentru a pune capăt războiului din Ucraina, precum și de includerea achizițiilor de gaz în negocierile comerciale cu administrația Trump.
„Este o situație complicată,” a spus un diplomat UE. „Cum se integrează SUA în toate astea? Cum diversificăm?”
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat pentru Financial Times că planul ar trebui publicat în „trei până la patru săptămâni”.
Totuși, statele membre sunt reticente în a forța companiile să rezilieze contractele de GNL cu Rusia, din cauza temerilor că acest lucru ar crește prețurile, în condițiile în care companiile se confruntă cu turbulențe geopolitice și costuri ridicate.
Porturile din Franța, Spania și Belgia sunt principalele centre de import pentru GNL-ul rusesc. Uzina Yamal LNG a Moscovei are în continuare contracte cu mari companii energetice europene, precum Shell și Naturgy.
Think-tank-ul Bruegel, cu sediul la Bruxelles, a pledat luna aceasta pentru introducerea de tarife în locul unei interdicții totale asupra importurilor de gaz rusesc, argumentând că tarifele ar genera venituri pentru UE și ar forța furnizorii ruși să scadă prețurile pentru a rămâne competitivi. Spre deosebire de sancțiuni, tarifele necesită doar aprobarea majorității statelor membre.
„Este urgent nevoie de un instrument comun eficient pentru importurile de gaz rusesc – altfel, Rusia ar putea folosi din nou (perspectiva) livrărilor selective de gaz pentru a alimenta discordia profundă între statele membre,” au scris aceștia.