Now Reading: FOTO | 81 de ani de la moartea lui Constantin Tănase, geniul satirei românești. De la scena din beciul casei la renumitul „Cărăbuș”
- 01
FOTO | 81 de ani de la moartea lui Constantin Tănase, geniul satirei românești. De la scena din beciul casei la renumitul „Cărăbuș”
FOTO | 81 de ani de la moartea lui Constantin Tănase, geniul satirei românești. De la scena din beciul casei la renumitul „Cărăbuș”
În urmă cu 81 de ani, în 29 august 1945, murea la București Constantin Tănase, unul dintre cei mai mari actori români de scenă și de vodevil, celebru cupletist și scriitor și una dintre figurile care au pus bazele teatrului de revistă românesc. Marele artist avea 65 de ani.
Născut într-o familie modestă din Vaslui, Constantin Tănase a fost fiul lui Ion Tănase, laborant de farmacie. În școală nu s-a remarcat prin rezultate deosebite, cele mai bune note fiind la muzică și sport. Pasiunea pentru teatru avea însă să-i schimbe destinul.
Primul contact cu scena l-a avut la Grădina „Pîrjoala” din Vaslui, unde se juca teatru popular. Fascinat de spectacole, Tănase a format împreună cu prietenii o trupă de teatru de amatori. Prima lor scenă a fost chiar beciul casei, unde puneau în scenă fragmente din „Meșterul Manole”, „Căpitanul Valter Mărăcineanu” și „Constantin Brâncoveanu”. Mai târziu, spectacolele s-au mutat în hambar și chiar în poiată.
Prima sa experiență profesională ca actor a venit încă din perioada gimnaziului. O trupă de teatru în limba idiș, condusă de Mordechai Segalescu, avea nevoie de un actor pentru un spectacol la Vaslui, iar tânărul Tănase, deja nelipsit de la repetiții, a fost ales.
În 1896, după absolvirea gimnaziului, Constantin Tănase și-a dorit să urmeze o carieră militară, însă a fost respins la examenul medical pentru Liceul Militar din Iași. Dezamăgit, a plecat la Brăila, unde s-a înscris la Liceul „Nicolae Bălcescu”. A fost nevoit să renunțe după doar câteva săptămâni, din lipsă de bani.
La Brăila l-a cunoscut pe învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Cursești, Rahova, înainte de a pleca la studii în Belgia. Tănase s-a descurcat bine la catedră, dar a intrat în conflict cu directorul și câțiva profesori. Cu ajutorul lui Ion Adam, a obținut ulterior un post la Hârșoveni, Poenești, localitate în care învățase și poetul Alexandru Vlahuță.
La 14 octombrie 1899, destinul îl aducea la București, unde s-a înrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu. După satisfacerea stagiului militar, și-a urmat adevărata vocație și s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică. A absolvit în 1905 și a început să lucreze în teatru. În 1917 s-a căsătorit cu actrița Virginia Niculescu, care i-a rămas alături și l-a sprijinit în proiectele sale teatrale, de la constituirea trupei până la montarea spectacolelor.
„Cărăbuș”, teatrul care a făcut istorie
Momentul decisiv al carierei sale avea să vină în 1919. Pe strada Academiei din București, pe locul unde funcționase Grădina de Vară „Amicii orbilor”, Constantin Tănase a pus piatra de temelie a Grădinii „Cărăbuș”. Numele a fost ales aproape întâmplător. Tănase observase că terenul grădinii avea forma unui cărăbuș și a decis ca acesta să devină numele noii trupe. La ceremonia punerii temeliei au participat actori, ziariști și prieteni, iar la inaugurare s-au ciocnit cupe de șampanie.
Timp de aproximativ două decenii, „Cărăbuș” avea să construiască o adevărată tradiție a teatrului de cabaret și de revistă. Tănase a făcut numeroase turnee în țară și cel puțin unul în Turcia și a jucat inclusiv la Paris.
La „Cărăbuș” au fost lansate carierele unor mari artiști, printre care Maria Tănase și Horia Șerbănescu. Potrivit surselor biografice, Constantin Tănase s-a implicat și în acte de caritate, contribuind la construirea a trei școli primare și a unei biserici. În 1942, pentru activitatea sa, a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor.
„Cetățeanul” lui Tănase și satira care deranja
Constantin Tănase nu a fost doar un actor de comedie, ci și unul dintre cei mai importanți satiri ai epocii sale. A creat un personaj devenit emblematic: cetățeanul simplu, umil și necăjit, aflat permanent în conflict cu birocrația și aparatul de stat.
Costumul său devenise inconfundabil – haine cu pătrățele, crizantemă la butonieră și bastonaș. Prin acest personaj, Tănase a dat glas unei întregi categorii sociale, ceea ce l-a adus de multe ori în atenția cenzurii.
Marele actor ar fi avut de suferit și din cauza satirelor sale la adresa Armatei Roșii, care în 1944 ocupase România. Tănase ironiza obiceiul soldaților sovietici de a le cere românilor ceasurile, folosind expresia „Davai ceas”. După mai multe reprezentații, actorul ar fi fost arestat și amenințat cu moartea, fiindu-i interzis să mai joace spectacolul.
Mărturiile spun că Tănase nu s-ar fi lăsat intimidat. La una dintre reprezentații ar fi apărut pe scenă într-un pardesiu uriaș, cu mâinile „bandajate” în ceasuri. Apoi și-ar fi deschis pardesiul, dezvăluind un ceas cu pendulă, și ar fi rostit celebra replică: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Ultimele zile
În vara lui 1945, războiul se încheiase, iar Tănase, care împlinise 65 de ani, se pregătea pentru o nouă perioadă de activitate.
Istoricul și scriitoarea Ana-Maria Șchiopu scrie că în 15 august 1945, în drum spre casă, s-a oprit din cauza căldurii la o bodegă de lângă Cișmigiu și a băut o bere rece. În aceeași seară a observat că făcuse amigdalită. Starea sa s-a deteriorat rapid, iar ulterior s-a instalat o infecție generalizată. Actorul a început să aibă probleme grave și la unul dintre picioare, iar mai târziu a suferit și un blocaj renal.
A rămas imobilizat la pat aproximativ 20 de zile. Prietenii, colegii și chiar admiratorii îl vizitau, iar Tănase încerca să-i convingă că se va întoarce pe scenă.
„Voi n-aveți grijă de mine, lucrați mai departe, începeți repetițiile, că sosesc și eu”, le spunea celor din jur.
În 28 august, cu o zi înainte de moarte, a fost vizitat de compozitorul Ion Vasilescu. În aceeași seară, înainte de culcare, soția sa a încercat să-l liniștească, spunându-i că se va face bine. Tănase i-ar fi răspuns: „Madame Tănase, să vedem cine are mai multă imaginație”. În zorii zilei de 29 august 1945, Constantin Tănase a murit la București.
Trupul lui Constantin Tănase a fost depus în rotonda Ateneului Român. Timp de trei zile, mii de oameni au venit să-i aducă un ultim omagiu. În 31 august 1945, Bucureștiul s-a umplut de oameni veniți să-l conducă pe ultimul drum. Mulțimea era atât de mare încât, potrivit relatărilor, nu se mai vedea aproape nicio bucată de asfalt. Oamenii îl urmăreau de pe străzi, de la balcoane și chiar din copaci.
A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, unde un cărăbuș îi veghează și astăzi mormântul.
La mai bine de opt decenii de la moartea sa, numele lui Constantin Tănase rămâne legat de însăși istoria teatrului de revistă românesc. Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” funcționează și astăzi la adresa fostului „Cărăbuș”, pe Calea Victoriei, în centrul Bucureștiului.
