În urmă cu 61 de ani, se stingea Mitropolitul Visarion Puiu, primul Episcop al Hotinului, astăzi Episcopia de Bălți a Mitropoliei Basarabiei

În data de 10 august 1964, pleca în lumea celor drepți, departe de meleagurile natale, Mitropolitul Visarion Puiu, figură emblematică a Bisericii Ortodoxe Române, care a avut un rol decisiv în renașterea spirituală a românilor dintre Prut și Nistru, dar și a celor din Bucovina înstrăinată.

Mitropolitul Visarion Puiu, s-a născut la 27 februarie 1879, Paşcani, judeţul Suceava, și a fost primul Episcop al Hotinului cu reşedinţa la Bălţi. El este cel care a ctitorit Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din „capitala de nord” a Republicii Moldova, ocupată în prezent de Eparhia de Bălți și Fălești, subordonată Patriarhiei Moscovei.

În anul 1935, episcopul Visarion va fi ales mitropolit al Bucovinei, având reşedinţa la Cernăuţi. De pe 16 noiembrie 1942 până pe 14 decembrie 1943, mitropolitul Visarion Puiu va conduce Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria.

Între 1945-1958 este cârmuitor al eparhiei românilor din străinătate, numită şi Eparhia Ortodoxă Română din Europa Occidentală. În luna februarie a anului 1946, la aşa-zisul Tribunal al Poporului din Bucureşti, a judecat un lot de 302 persoane, între care se afla si mitropolitul Visarion, cercetate ca fiind „criminali de război”.

A fost comdamnat la moarte în contumacie (februarie 1946), iar apoi BOR sub presiunea regimului totalitar l-a caterisit în 1950, fiind reabilitat post-mortem de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anul 1990. Ultimii 10 ani ai vieţii i-a petrecut în nordul Franţei, în satul Viels Maisons.

În ziua de 10 august 1964 s-a stins din viaţă, la vârsta de 85 de ani. Pe mormântul său este scris sugestiv un fragment dintr-un psalm: „La râul Vavilonului, acolo am șezut și am plâns…”.

În urmă cu 147 de ani, apărea pe lume cel care avea să devină Mitropolitul Visarion Puiu, tot el primul episcop al Hotinului, astăzi Episcopia de Bălți a Mitropoliei Basarabiei.