Istorie de geniu. Acum 120 de ani, românul bănățean Traian Vuia realiza primul zbor autopropulsat cu propriul aeroplan

Acum 120 de ani, în 18 martie 1906, lângă Paris, inventatorul român Traian Vuia a demonstrat lumii că zborul mecanic era posibil, marcând o nouă eră în aeronautică. Pe un câmp de lângă capitala Franței, propriul său aparat „Vuia I” a zburat pentru prima dată. După o accelerație pe parcursul a 50 de metri, aeroplanul s-a ridicat la o înălțime de un metru de sol, a zburat 12 metri, apoi avionul a aterizat.

Astfel, avionul lui Vuia a fost primul aparat de zbor mai greu decât aerul, din istoria aviației, care a reușit să se ridice de la sol prin forța motorului propriu, fără alte mijloace. În general, istoria aeronauticii mondiale îi datorează românului bănățean Traian Vuia două premiere absolute: decolarea cu mijloace proprii de bord și trenul de aterizare cu roți pneumatice.

Plecat în Franța, în iulie 1902, pentru a-și pune ideile în practică, Vuia a înaintat Academiei de Științe din Paris memoriul intitulat „Proiect de aeroplan-automobil”, în care demonstra științific pe bază de calcule, posibilitatea realizării zborului mecanic cu ajutorul unei mașini mai grele decât aerul și care dispunea de tren de aterizare. Memoriul a fost clasat, întrucât savanții francezi credeau că „realizarea și rezolvarea zborului mecanic cu un aparat mai greu decât aerul este o himeră”.

Aceasta a fost rezoluția pusă pe proiectul prezentat de românul Traian Vuia. Încrezător în capacitatea sa creatoare, savantul român nu s-a lăsat intimidat, brevetându-și invenția la 17 august 1903 în Franța. În același an, Vuia și-a brevetat invenția și în Anglia.

Din lipsă de bani, și-a amânat construirea avionului. Ulterior, sprijinit financiar de către prietenii săi din Lugoj, în ziua de 18 martie 1906, pe un teren militar aflat la Montesson, și-a încercat în zbor aeroplanul.

„Toate cele 24 de invenții și inovații brevetate le face în Franța. El se ridică cu propriul motor, pe care el l-a gândit, l-a comandat. El și pilotează avionul. Era un tip mărunțel, avea undeva la 50 de kilograme și asta îl avantaja. Frații Wright au reușuit să-și omologheze zborul, au avut bani, au adus arbitri. Vuia nu a avut mijloace pentru a-și face propagandă. Dar a greșit și prin modestia condamnabilă. Spune că nu e foarte important când faci un lucru, important e că lucrul acela există. În altă corespondență, spune că nu a lucrat pentru gloria personală. Mai spune că dacă un om reușește să facă ceva, nu e meritul lui, e meritul lui Dumnezeu, că i-a dat înțelepciune“, a declarat istoricul bănățean Dumitru Tomoni, profesor și fost director al Liceului „Traian Vuia” din Făget, citat de historia.ro. 

Deși s-a declarat mereu un român adevărat, Traian Vuia a trăit foarte puțin în România. S-a născut în 1872, la Surducul Mic, astăzi localitatea Traian Vuia din județul Timiș, atunci Imperiul Austro-Ungar. După ce a terminat liceul, Vuia s-a înscris în 1892 la cursurile Politehnicii din Budapesta. După un an, din considerente financiare, a renunțat la Politehnică și s-a înscris la Drept. Și-a luat doctoratul, a lucrat trei ani în mai mult barouri, la Vârșeț și Lugoj. În 1901 și-a susținut teza de doctorat în științe juridice.

În 1902, din postură de cetățean maghiar, Traian Vuia a plecat în Franța. A mai vizitat România de două ori, în 1932, când a venit să instaleze o centrală electrică cu cazane, la o fabrică din Transilvania, și doi ani mai târziu, la București, când se întâlnește și cu diverși oameni politici, printre care și cu Nicolae Titulescu.

Traian Vuia a avut și o importantă activitate politică. A intrat în masoneria franceză și a fost unul dintre fruntașii români care au militat pentru unirea Transilvaniei și Banatului cu România. A fost unul dintre inițiatorii Comitetului Național din Transilvania și a făcut parte din delegația română de la Conferința de Pace de la Paris.

În 1945, Vuia paralizează, iar în 1950, Petru Groza, prim-ministru al României comuniste, îl convinge să vină în țară, pentru a putea fi îngrijit.

În lunile iulie și august 1950 va sta la Athenee Palace, unde era îngrijit zi și noapte, dar luxul de acolo îl deranjează și este dus la căminul de bătrâni din Berceni. A fost îngrijit de trei medici, printre care și renumita Ana Aslan și medicul guvernului. A murit în 3 septembrie 1950, la 79 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București.