
Fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, a povestit într-un interviu pentru The Sunday Times despre „momentul dureros” trăit în februarie 2022, când a fost nevoit să refuze cererea urgentă a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a închide spațiul aerian deasupra Ucrainei. Stoltenberg a relatat că Zelenski l-a sunat dintr-un buncăr din Kiev, în timp ce tancurile rusești se apropiau de capitală, mărturisind că se temea ca acea conversație să nu fie ultimul apel telefonic al liderului ucrainean.
„Ne temeam cu toții pentru viața președintelui Zelenski și a familiei sale”, a declarat Jens Stoltenberg. „M-a sunat dintr-un buncăr din Kiev, cu tancuri rusești chiar pe stradă. Mi-a spus: «Accept că nu trimiteți trupe terestre NATO, deși nu sunt de acord. Dar vă rog – închideți spațiul aerian. Împiedicați avioanele, dronele și elicopterele rusești să zboare și să ne atace.»”
Preşedintele ucrainean i-a amintit faptul că NATO a impus anterior zone de excludere aeriană, în Bosnia în anii ’90 şi în nordul Irakului pentru protecţia kurzilor.
Răspunsul fostului secretar general a fost unul clar. Impunerea unei zone de interdicţie aeriană ar fi presupus întâi distrugerea sistemelor ruseşti de apărare antiaeriană din Belarus şi Rusia şi apoi doborârea oricărui aparat rusesc aflat în aer, ceea ce ar fi însemnat, în opinia sa, o confruntare directă între NATO şi Rusia. Stoltenberg a spus că atunci preşedintele american Joe Biden şi aliaţii au considerat că nu se poate risca declanşarea unui război mondial pentru Ucraina.
„După cum a spus președintele american de atunci, Joe Biden: nu vom risca un al treilea război mondial pentru Ucraina. (…) Îmi amintesc că a fost extrem de dureros să închei acea convorbire telefonică [cu Zelenski], știind că viața lui era în pericol”, a mărturisit Stoltenberg, care a condus Alianţa timp de zece ani, între 2014 şi 2024.
„Dacă NATO ar fi oferit mai mult sprijin militar Ucrainei în momentul în care Vladimir Putin a anexat Crimeea”, a spus el, „invazia pe scară largă a Rusiei, opt ani mai târziu, ar fi putut fi prevenită.”
Refuzul de a-i oferi lui Zelenski sprijin aerian a făcut parte din ceea ce Stoltenberg a descris drept abordarea „contradictorie” a NATO în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei.
„În dimineața zilei de 24 februarie, când a început invazia pe scară largă, toate statele membre s-au reunit la sediul NATO și am luat două decizii”, a spus el. „Prima a fost să ne intensificăm sprijinul pentru Ucraina, așa cum am făcut. A doua a fost să facem tot posibilul pentru a împiedica acest război să se extindă dincolo de Ucraina și să devină un conflict total între Rusia și NATO.”
Stoltenberg a comparat postura occidentală cu refuzul iniţial al Statelor Unite de a trimite trupe înainte de Pearl Harbor, oferirea de arme, nu de soldaţi. Pe de altă parte, el îşi exprimă şi regretul privind gestionarea retragerii din Afganistan, catalogată ca „cea mai mare înfrângere a NATO”.
„Dacă am fi oferit mai devreme un sprijin militar mai consistent Ucrainei, am fi putut preveni o invazie pe scară largă. Președintele Putin ar fi putut concluziona că o astfel de ofensivă era imposibilă, deoarece aliații NATO ar fi înarmat deja Ucraina. Dar nu am făcut acest lucru, iar din această cauză Rusiei i-a fost mult mai ușor să invadeze.”
În prezent ministru de finanţe al Norvegiei, Stoltenberg a subliniat că soluţia pentru forţarea Rusiei la negocieri este întărirea capacităţii ucrainene pe câmpul de luptă. Totodată, a reafirmat importanţa diplomaţiei faţă în faţă şi a sprijinului continuu pentru Ucraina, fără o implicare directă a trupelor NATO.
„El continuă războiul pentru că crede că poate obține mai mult pe câmpul de luptă decât la masa negocierilor. Trebuie să-i schimbăm acest calcul, iar singura modalitate de a face asta este să oferim sprijin militar Ucrainei şi să o întărim pe câmpul de luptă.”
Deși a subliniat că „doar Ucraina poate decide ce concesii este dispusă să facă pentru a obține pacea”, Stoltenberg a declarat că a discutat cu Zelenski despre așa-numita „soluție finlandeză”, făcând referire la cedarea a 10% din teritoriul Finlandei către Stalin pentru a pune capăt Războiului de Iarnă din 1940.
„În cele din urmă, Ucraina trebuie să decidă dacă va accepta o soluție similară cu cea la care Finlanda a fost obligată să recurgă”, a spus el. „Sarcina noastră nu este să oferim sfaturi Ucrainei, ci să îi oferim sprijin.”