Lumină veșnică! 18 ani de la trecerea la Domnul a Preafericitului Teoctist, cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

În urmă cu 18 ani, în ziua de 30 iulie 2007, se stingea din viață Preafericitul Părinte Teoctist, cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A condus Biserica timp de 21 de ani, într-o perioadă dificilă, reușind să păstreze vie credința și tradiția ortodoxă, bucurându-se de respectul și prețuirea clerului și credincioșilor și a avut un rol esențial în reactivarea și consolidarea Mitropoliei Basarabiei, pe teritoriul canonic dintre Prut și Nistru.

Născut în 7 februarie 1915, în satul Tocileni din județul Botoșani, cu numele de mirean Teodor Arăpașu, a fost al zecelea copil al familiei Dumitru și Marghioala Arăpașu. A intrat în monahism în 1928, la Mănăstirea Vorona, continuând la Neamț (1931). A absolvit Seminarul Monahal de la Cernica în 1940 și a fost tuns în monahism în 1935 la Mănăstirea Bistrița, primind numele Teoctist. A fost hirotonit ierodiacon în 1937, iar în 1945 a absolvit Facultatea de Teologie din București.

La 1 martie 1945, a fost transferat la Centrul Eparhial din Iași, unde a fost hirotonit ieromonah pe 25 martie și a devenit arhimandrit în 1946. A slujit la Catedrala Mitropolitană din Iași și a fost Exarh al mănăstirilor. În 1950, a fost ales episcop-vicar patriarhal cu titlul Botoșăneanul, fiind și secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic din București și coordonator al mai multor sectoare ale Administrației Patriarhale.

În 1962 a devenit Episcop al Aradului, păstorind acolo un deceniu. În 1973 a fost numit Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, iar în 1977, Mitropolit al Moldovei și Sucevei. Între 1980 și 1982 a fost locțiitor de Mitropolit al Ardealului. După moartea Patriarhului Iustin, în 1986, a fost ales și întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

„A crede în Hristos înseamnă a te simți responsabil în toate, pentru toate și pentru toți. Înseamnă a fi gata să mărturisești, în orice împrejurare, adevărul, arătând lumii că ai înțeles cu adevărat de ce S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu: pentru ca firea noastră umană, căzută și pătimașă, să fie eliberată de sub puterea păcatului și a morții și să primească, prin harul divin, darul schimbării și vrednicia Împărăției Cerurilor”, spunea Patriarhul Teoctist.