Marele surghiun al românilor basarabeni. Se fac 75 de ani de la cel mai dur și masiv val al deportărilor staliniste dintre Prut și Nistru

Astăzi sunt comemorate victimele deportărilor staliniste. Acum 75 de ani a început cel mai mare surghiun pentru românii dintre Prut și Nistru. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, în urma unor politici criminale puse la cale de regimul sovietic de la Moscova a avut loc cel de-al doilea și cel mai mare val de deportări din proaspăta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, creată pe teritoriul fostei Basarabii românești. În total, aproximativ 11.300 de familii de basarabeni, cu un număr total de peste 35.000 de persoane, fiecare al treilea fiind copil, au fost deportate în regiuni din Siberia, Extremul Orient şi Kazahstan.

Operațiunea a avut denumirea codificată „Iug” (Sud), iar scopul acestei ample campanii a fost „curățarea” teritoriului de „chiaburi” și de „elemente periculoase” cu ulterioara colectivizare. Deportările au frânt coloana vertebrală a Basarabiei, printre cei ridicați fiind țărani înstăriți, intelectuali, comercianți, proprietari de terenuri, foști membri ai partidelor din România interbelică etc.

Unul dintre capii locali ai operațiunii a fost generalul Fiodor Tutușkin, pe atunci ministrul de Interne al RSSM, care a început realizarea planului încă din toamna anului 1948. La realizarea campaniei de groază au participat aproximativ 4.500 de persoane din grupuri operative, dintre care majoritatea absolută, aproape 90%, erau trimiși din alte republici ale URSS, 13.774 de soldați şi ofițeri ai Ministerului Securității de Stat al RSSM și 24.705 de activişti sovietici şi de partid. În total, au fost aproximativ 43 de mii de executori.

Planul prevedea formarea a 30 de eşaloane, cu un număr total de 1.800 de vagoane, dintre care 1.548 erau pentru deportați, iar celelalte pentru pază, infirmieri și soldați. Oamenilor li s-a permis să ia cu ei cantități mici de alimente și haine, iar după deportare, toate bunurile – casele, moșiile, terenurile au fost transmise colhozurilor, iar o parte dintre ele au fost furate sau vândute ilegal.

Atât în procesul de deportare, cât şi ulterior, s-au constatat mai multe abuzuri comise de NKVD-işti şi securişti, dar şi de către activiştii de partid. În pofida unei paze stricte, în mai multe cazuri basarabenii au reuşit să evadeze. 

După moartea lui Stalin, în 1953, deportaților li s-a permis treptat să revină acasă, proces care a durat și până în 1956. La întoarcere, nu toți au avut parte de o reabilitare judicioasă și rapidă. Unii au avut interdicția de a reveni în locul de baștină, iar pentru alții chiar de a intra pe teritoriul fostei RSSM. De aceea mulți au preferat să rămână cu traiul în Siberia sau Kazahstan, acolo unde și acum sunt comunități de români basarabeni. După revenirea foștilor deportați în localitățile lor de baștină, ei s-au ciocnit și de o atitudine ostilă din partea autorităților locale, fiind tratați, în continuare, de o manieră dușmănoasă. Procesul de recuperare a averilor și bunurilor foștilor deportați a început abia după proclamarea independenței R. Moldova, proces care nici până astăzi nu este încheiat.

Distribuie acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Urmărește ZIUA și pe...

Știrile ZIUA pe Telegram