Now Reading: Nadia Comăneci împlinește 65 de ani. De la fetița din Onești la legenda gimnasticii mondiale
- 01
Nadia Comăneci împlinește 65 de ani. De la fetița din Onești la legenda gimnasticii mondiale
Nadia Comăneci împlinește 65 de ani. De la fetița din Onești la legenda gimnasticii mondiale
Renumita sportivă română Nadia Comăneci, una dintre cele mai mari gimnaste din toate timpurile și primul sportiv din istorie care a obținut nota perfectă de 10 la Jocurile Olimpice, împlinește azi 65 de ani. Numele ei a devenit sinonim cu excelența în sport, după ce, în 1976, la Montreal, a reușit o performanță care părea imposibilă și a intrat definitiv în istoria olimpică.
Anul 2026 a fost declarat în România „Anul Nadia Comăneci”, marcându-se astfel o jumătate de secol de la momentul în care adolescenta din Onești a schimbat pentru totdeauna gimnastica mondială. În urmă cu 50 de ani, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a obținut nu mai puțin de șapte note de 10, devenind prima gimnastă din istorie care a atins perfecțiunea într-o competiție olimpică.
Povestea succesului său începuse însă cu mult înainte de triumful canadian. Născută la 12 noiembrie 1961, în Onești, Nadia Comăneci a intrat în lumea gimnasticii de la o vârstă fragedă, iar talentul său a atras rapid atenția antrenorilor Béla și Márta Károlyi. În 1970, a participat pentru prima dată la o competiție națională, reprezentând echipa orașului natal.
Primul mare succes internațional a venit în 1975, la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia. La numai 13 ani și jumătate, Nadia a cucerit titlul de campioană europeană absolută, alături de alte trei medalii de aur și una de argint în finalele pe aparate. Performanța a impresionat atât de mult încât agenția Associated Press a desemnat-o, în același an, Atleta Anului.
Presa românească a vremii a consemnat triumful într-un articol publicat la 5 mai 1975, în ziarul „Sportul”, sub titlul „Un mare succes al gimnasticii românești!”. „La numai 13 ani și jumătate, Nadia Comăneci a reușit să uluiască pur și simplu lumea gimnasticii”, scriau jurnaliștii, apreciind că victoria sa, obținută în fața elitei europene, prevestea performanțe remarcabile.
Momentul care avea să-i schimbe destinul și să transforme numele său într-un reper al sportului mondial a venit însă în vara anului 1976. La 14 ani, Nadia Comăneci a participat la Jocurile Olimpice de la Montreal, unde a oferit una dintre cele mai memorabile demonstrații de gimnastică din istorie.
La exercițiul de la paralele inegale, arbitrii i-au acordat nota 10.00, o premieră absolută în istoria competițiilor olimpice de gimnastică. Organizatorii nu anticipaseră o asemenea performanță, astfel că tabela electronică, programată să afișeze cel mult 9.99, a indicat în mod inexplicabil 1.00. Publicul a înțeles însă rapid că asistă la un moment fără precedent.
Au urmat alte șase note perfecte, iar Nadia a încheiat competiția cu trei medalii de aur, la individual compus, bârnă și paralele inegale, una de argint cu echipa României și una de bronz la sol. Astfel, adolescenta din Onești a devenit nu doar prima gimnastă care a primit nota 10 la o ediție a Jocurilor Olimpice, ci și protagonista unei performanțe care a făcut înconjurul lumii.
Acasă, succesul său a fost întâmpinat cu o recunoaștere fără precedent. Regimul comunist i-a acordat titlul de Erou al Muncii Socialiste, Nadia devenind cea mai tânără persoană decorată cu această distincție. A primit supranumele de „Zeița de la Montreal”, iar chipul său a apărut pe copertele unor publicații internaționale prestigioase, printre care Time, Newsweek și Sports Illustrated.
Nadia și-a continuat cariera și la Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980, unde a mai câștigat două medalii de aur, la bârnă și sol, și două de argint, la individual compus și cu echipa. Cu un total de nouă medalii olimpice, dintre care cinci de aur, a devenit una dintre cele mai titrate gimnaste ale generației sale.
În 1981, după participarea la Universiada de la București, și-a încheiat treptat cariera competițională, iar retragerea oficială a avut loc la 6 mai 1984, în cadrul unei ceremonii organizate la Sala Polivalentă din București. La eveniment a participat și președintele de atunci al Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, care i-a înmânat Ordinul Olimpic.
Dincolo de performanțele sportive, viața Nadiei Comăneci a fost marcată și de relația dificilă cu regimul comunist. Deși se retrăsese din competiții, numele său continua să fie folosit de autorități în scop propagandistic. În noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989, cu doar câteva săptămâni înainte de prăbușirea regimului Ceaușescu, Nadia a părăsit clandestin România, traversând frontiera în Ungaria. Ulterior, a ajuns în Austria, de unde a plecat spre Statele Unite, aterizând la New York la 1 decembrie 1989.
Stabilită în Statele Unite, Nadia Comăneci a rămas apropiată de lumea gimnasticii și s-a implicat în numeroase proiecte caritabile și educaționale. Este ambasadoare globală a Special Olympics, organizație care promovează incluziunea persoanelor cu dizabilități intelectuale, și continuă să susțină dezvoltarea gimnasticii și a sportului românesc. În 1993, a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame, devenind primul sportiv român care a primit această recunoaștere.
A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic și a primit numeroase alte distincții internaționale pentru contribuția sa la sport. În 2003, și-a publicat cartea autobiografică „Scrisori către o tânără gimnastă”, în care a împărtășit experiențele și lecțiile acumulate de-a lungul carierei.
