Praznic Împărătesc în calendarul neîndreptat. Creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci 

Creștinii ortodocși care urmează calendarul neîndreptat sărbătoresc astăzi una dintre cele mai importante sărbători ale anului – Înălțarea Sfintei Cruci. Prăznuită în fiecare an în 27 septembrie, această sărbătoare este cea mai veche sărbătoare închinată lemnului sfânt, numită în popor și Ziua Crucii. În această zi, este comemorată suferința şi moartea pe cruce a lui Iisus Hristos. Spre deosebire de alte sărbători creștine, Înălțarea Sfintei Cruci se cinstește cu post aspru, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra morții şi păcatului.

În această zi, creștinii sărbătoresc amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci. Primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335. Al doilea eveniment este aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moarta. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.

Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul. Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus sfânta cruce înapoi în Ierusalim.

Înălțarea Sfintei Cruci se prăznuiește cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului. În popor această sărbătoare marchează și sfârşitul verii şi începutul toamnei. Se mai spune că, din această zi, şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, pentru a hiberna până în primăvară.