Rectorul USM, Igor Șarov: După unirea cu România, din 1918, în Basarabia a fost o viață spirituală intensă

După anul 1918, când a avut loc Marea Unire, în Basarabia s-au deschis multiple instituții de învățământ și știință, iar viața spirituală a luat amploare. Declarația aparține istoricului Igor Șarov, rector al Universității de Stat din Moldova și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice la tema: „Consecințele Unirii și ale „Reunirii-Vossoedinenie”. Analiză comparativă”, partea a II-a, organizată de Agenția de presă IPN.

Potrivit istoricului, perioada de glorie pentru Basarabia au fost cei 22 de ani, cât teritoriul dintre Prut și Nistru a fost parte a statului român. După venirea sovieticilor, populația băștinașă a fost supusă unui val de represiuni, fiind decimată intelectualitatea.

Igor Șarov a mai menționat că, în perioada 1918-1940, Basarabia a cunoscut o puternică dezvoltare economică, culturală și socială.

„După 1918 a fost o viață spirituală intensă și faptul că mulți ani am fost privați de dreptul de a afla că Teatrul Național a fost creat în anul 1920, iar anul declarat era „după război”, nu este altceva decât un crâmpei de luptă identitară. Adică se inducea ideea că tot ce este bun a fost creat după 1945, nicidecum în perioada interbelică. „Viața Basarabiei” din 1932, era revista unde își publica lucrările Constantin Stere, care a dominat cu autoritatea sa perioada interbelică. Era o viață artistică și literară extraordinară. Exista revista „Cuvânt moldovenesc”. La cele patru universități care existau în spațiul românesc la Iași, București, Cluj și Cernăuți, apar și primele instituții de învățământ superior în Basarabia. Cea din 1927 este Facultatea de Teologie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și în 1932 apare secția de Agronomie a Universității din Iași care  se transformă în Facultatea de Agronomie a Universității din Iași la Chișinău”, a spus istoricul Igor Șarov.

Rectorul USM susține că deschiderea instituțiilor de învățământ superior în Basarabia a contribuit la crearea unei noi generații de intelectuali, iar religia era un pilon de bază al identității naționale.

„În planul de studii la Facultatea de Teologie erau incluse și Istoria Românilor, Literatura Română, fiind predate de Alexandru Boldor, înțelegând prea bine că cei 106 ani de ocupație rusă a Basarabiei nu puteau să nu producă efecte. Ambele facultăți au jucat un rol extraordinar. De asemenea, știința basarabeană s-a integrat organic în știința românească. Exemple ar putea fi multiple, inclusiv Observatorul de la Dubăsarii Vechi al lui Donici, cu studiile pe care le făcea. Atât în domeniul educației, cât și în domeniul culturii au fost făcute eforturi considerabile. Să nu ne temem să vorbim și de crimele odioase ale unui regim. Noi am trecut prin perioada anilor 1940 până în 1952. Au fost trei valuri de deportări care ne-au lipsit de intelectualitate. Noi am rămas fără intelectuali”, a explicat Igor Șarov.

Dezbaterea publică la tema „Consecințele Unirii și ale „Reunirii-Vossoedinenie”. Analiză comparativă”, partea a II-a,  este a 34-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu de dezbateri cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.