
Cunoscutul cantautor și artist de muzică folk Ducu Bertzi, numit și Omul cu chitara, împlinește azi 70 de ani. Chitaristul, renumit pentru melodiile sale nemuritoare precum „Și de-ar fi”, „Floare de colț”, „M-am îndrăgostit numai de ea”, „Suflet fără chei”, „Omul pădurii”, „Iertările”, „Unde oare?”, s-a născut la 21 septembrie 1955, la Sighetu Marmației, județul Maramureș.
În orașul natal a urmat cursurile gimnaziale, pe cele ale Liceului „Dragoș Vodă” și pe cele ale Școlii de muzică. Primul instrument studiat a fost vioara. La 14 ani și-a înființat prima trupă de rock Expres 69, apoi în timpul liceului, trupa și-a schimbat atât componența, cât și numele, devenind Mi bemol rock. Timp de trei ani a cântat la toate seratele liceului
În 1979 a absolvit Facultatea de Mecanică Fină a Institutului Politehnic din București, oraș unde a rămas pe un post de subinginer până în 1990. S-a căsătorit în 1989 cu Theodora, medic de profesie și au doi copii: Maura și Rareș.
A fost, apoi, director al Departamentului de Publicitate de la „Curierul național” pentru o perioadă de doi ani (1990-1992) și a apărut pe diverse materiale discografice – compilații de Crăciun. Împreună cu Constantin Dragomir a înființat, în 1992, propria firmă de PR și Publicitate. În 1995 a decis să se ocupe numai de muzică și a început prin realizarea de emisiuni de muzică folk la Radio București, la Radio Romania Actualități și la TVR.
Ducu Bertzi a început să cânte muzică folk din 1973, când a participat la primul festival de poezie și muzică de la Sighet și unde a câștigat marele premiu ce a constat într-o valiză. Debutul pe scenă a avut loc în 1976, la Baia Mare, cu piesa „Țara de pripas”, pe versurile lui Alexandru Vlahuță, în cadrul manifestărilor organizate de Cenaclul Flacăra. Din toamna aceluiași an, a cântat la Casa de Cultură a Studenților și, în paralel, în căminele studențești alături de alți colegi într-un mini cenaclu. A cântat în grupul SONG, condus de Ioan Luchian Mihalea, din 1977 și până în 1981.
Consacrarea în Cenaclul Flacăra a venit la 20 octombrie 1979, pe scena Teatrului „Ion Creangă”, cu piesa „Când s-o-mpărțit norocu”, iar în mai puțin de o lună, cântecul a fost înregistrat la radio.
În 1997, a lansat primul album de autor în format casetă audio și CD. În noiembrie 2003 a început proiectul „Ducu Bertzi și invitații săi”. În cadrul acestuia, alături de Florian Pittiș (1943-2007), Marius Bațu (1959-2024), Mihai Neniță, a realizat o serie de spectacole la Teatrul Nottara, urmate de peste 50 de spectacole în țară și în străinătate. În aprilie 2006, proiectul a fost prezentat la TNB – Sala Atelier, iar o parte din concert se regăsește pe CD-ul „Ducu Bertzi și Florian Pittiș în concert” (2009). Concertul integral „Ducu Bertzi și Florian Pittiș în concert” a fost lansat în 2010, în format DVD.
De-a lungul carierei, a fost răsplătit cu numeroase premii și distincții: 2000 – Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul „Om Bun”, Premiul pentru cea mai bună evoluție folk și Premiul pentru cel mai bun album al anului – „Sufletul meu”; Premiul „ARTE” pentru proiectul cultural ”Marți la ceasul bun” (2004); Premiul pentru proiectul cultural „Ducu Bertzi și prietenii săi” (2005); „Diploma de Excelență” pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române acordată cu ocazia jubileului TVR3 (2006); Premiul pentru „Cel mai bun proiect discografic – „Ducu Bertzi & Florian Pittiș în concert” acordat de Radio România (2010).
În ianuarie 2025 a lansat piesa „Joc”, ce surprinde atmosfera vibrantă a Maramureșului în zi de sărbătoare, o creație specială începută în 2022 cu o orchestrație semnată de Adrian și Mihai Neniță, chitara regretatului Marius Bațu completând această poveste muzicală.