Cu exact 110 ani în urmă, la Curtea de Argeș, se muta la cele veșnice o femeie remarcabilă devenită româncă prin fapte și cultură. Este vorba despre Regina Elisabeta, prima regină a României, cunoscută în domeniul literar sub pseudonimul Carmen Sylva.
Principesa Elisabeta Paulina Otilia Luiza de Wied, primul copil al Principelui Herman de Wied (1814-1864) și al Principesei Marie de Nassau (1825-1902), s-a născut la Castelul Monrepos din Neuwied, Germania, și a beneficiat, în copilărie, de o temeinică pregătire umanistă şi filologică.
Trimisă pentru studii la Berlin, s-a împrietenit cu familia Principelui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministrul Prusiei și tatăl viitorului Rege Carol I al României. În 1869, la trei ani după urcarea acestuia pe tronul României, cei doi s-au căsătorit, în rit catolic și protestant, la Neuwied.
La București, au primit o binecuvântare pentru căsătoria ortodoxă, ceremonia fiind urmată de căsătoria a patruzeci de cupluri de țărani, care simbolizau județele țării. Regina a învățat limba română cu latinistul August Treboniu Laurian.
Regina Elisabeta a publicat numeroase scrieri sub pseudonimul Carmen Sylva. A creat poezii, basme, nuvele și romane. Unul dintre cele mai cunoscute titluri este cel al volumului de legende „Poveștile Peleșului”. L-a tradus pe Vasile Alecsandri în germană.
Regina a cultivat în anturajul ei și a sprijinit de-a lungul timpului scriitori și artiști, între care George Enescu, Nicolae Grigorescu, Elena Văcărescu, I. L. Caragiale. În jurnalul ei, regina i-a făcut un portret foarte frumos lui Mihai Eminescu:
„În toată viața mea, el a rămas pentru mine imaginea Poetului însuși, nici a celui inspirat, nici a celui blestemat, ci a poetului aruncat dezorientat pe pământ, nemaiștiind cum să regăsească aici comorile pe care le poseda. Avea vocea răgușită, dar duioasă, ca a turturelelor spre toamnă. Când i-am lăudat versurile, a înălțat din umeri: «Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci», a suspinat el, readus pentru o clipă la realitate.”
Regina a adoptat și promovat portul popular românesc, impunându-l suitei regale, ceea ce oferea o înaltă prestanță socială culturii tradiționale românești.
De asemenea, prima regină a României a încurajat dezvoltarea industriei locale, contribuind la emanciparea socială a femeilor române. Așa au apărut organizații („societăți”) care ajutau văduvele cu spațiu locativ sau promovau meșteșugul broderiei românești la marile case de modă din Londra și Paris. În 1905, la Paris, a existat și o expoziție intitulată „Broderii Carmen Sylva“ (numele literar al reginei).
După prima fondatoare, Elena Rosetti Cuza, soția domnitorului Al. I. Cuza, a fost a doua mare ctitoră a bisericii Azilului „Elena Doamna“, capelă situată astăzi în incinta Facultății de Psihologie și Științele Educației a Universității din București.
De asemenea, puțină lume știe că la Mănăstirea Curtea de Argeș se păstrează o evanghelie pictată pe pergament și scrisă cu litere de aur chiar de către Regina Elisabeta. Obiectul a fost donat de regină cu prilejul resfințirii bisericii istorice a mănăstirii, care a avut loc, după lucrări de renovare, în 12 octombrie 1886.
Pe lângă vasta activitate culturală desfășurată timp de cinci decenii, s-a remarcat prin crearea unui sistem de sprijin social, încurajând doamnele din înalta societate să se implice în strângerea de fonduri în scop caritabil și în acte filantropice.
În 1876, Regina Elisabeta a fondat Societatea Națională de Cruce Roșie din România, pe care a prezidat-o. În timpul Războiului de Independență, a înființat, împreună cu generalul Carol Davila, inspectorul serviciului sanitar român, serviciul de ambulanță și spitale de campanie – unul funcționând din fondurile personale ale reginei.
Opt medici germani activau în Principatele Române sub comanda directă a reginei, care a organizat și un adevărat serviciu public de îngrijiri medicale, înființând Institutul Surorilor de Caritate din București (1879) din venituri proprii. Personalul recrutat dintre asistente medicale și călugărițe oferea îngrijiri în spitale pentru răniți și la domiciliu pentru bolnavi.
Societatea Regina Elisabeta, înființată în 1893, trata anual aproximativ 17.000 de pacienți, distribuia medicamente gratuite și monitoriza starea familiilor nevoiașe. De asemenea, Policlinica Regina Elisabeta, fondată în 1895, oferea consultații gratuite săracilor, sub coordonarea vigilentă a doamnei Maria Boerescu și sub patronajul onorific al Reginei Elisabeta.
Alte doamne din înalta societate au fondat și ele societăți caritabile prin care erau sprijinite familiile și persoanele vulnerabile social.
Nicolae Iorga i-a atribuit Reginei Elisabeta meritul de a fi impus „un simț al intelectualității, un respect al culturii, o religie a artei, un sacerdoțiu al poeziei, care au înălțat și România”.
Sursa: Basilica.ro
