Știința din spatele Marii Uniri. Sesiune festivă la Academia Română, cu prilejul celor 159 de ani de la fondare

Academia Română marchează astăzi, printr-o sesiune festivă, urmată de Ziua porților deschise, împlinirea a 159 de ani de la fondare. În cadrul evenimentului, președintele Academiei, Ioan-Aurel Pop, va vorbi despre istoria instituției și rolul său în păstrarea identității românești.

Sesiunea va avea loc în Aula Academiei, începând cu ora 10:00, iar printre oaspeții prezenți se numără și președintele Academiei de Științe a Moldovei, academicianul Ion Tighineanu, care va vorbi despre colaborarea între oamenii de știință de pe cele două maluri ale Prutului.

După sesiune, vor avea loc vizite ghidate în spațiile reprezentative ale Academiei, iar la Biblioteca instituției va fi deschisă expoziția „Presa românească. Între tradiție și modernitate”.

Academia Română a fost fondată, de fapt, în data de 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Academică Română, având o misiune națională esențială pentru unirea Principatelor Române.

Primii 14 membri fondatori, numiți în aprilie 1866, erau intelectuali din teritoriile aflate sub stăpânirea unor imperii străine, precum Transilvania, Maramureș, Bucovina, Banat, Basarabia și Macedonia. Un an mai târziu, au fost adăugați alți șapte membri, reprezentând Moldova și Muntenia. Aceștia au fost personalități importante, inclusiv Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi și Ion Heliade Rădulescu.

La 30 martie 1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost decretată instituție națională cu numele de Academia Română, funcționând ca for al moralității și independenței științifice. Preocupările sale s-au extins în domeniul artelor, literelor și științei. De atunci, Academia Română funcționează ca forum național recunoscut al cercetării științifice, literare și de creație artistică.

Printre operele sale remarcabile ieșite de sub tipar sub egida Academiei Române se numără „Dicționarul tezaur al limbii române” (19 volume), „Istoria românilor” (10 volume, a doua ediție), „Dicționarul general al literaturii române” (peste 7.000 de pagini) și integrala manuscriselor eminesciene (14.000 de pagini, 38 de volume).

Academia Română a contribuit cu zeci de mii de lucrări științifice publicate pe plan internațional și este membră a unor organizații interacademice importante, iar membrii săi sunt recunoscuți în academii străine.