
SUA nu mai este interesată să asigure securitatea Ucrainei și a Europei, iar Marea Britanie trebuie să accepte această realitate. Până acum, politica americană față de Ucraina se baza pe principiul „nimic despre Ucraina fără Ucraina”, un angajament de a nu negocia cu Rusia pe seama teritoriului ucrainean. Acest principiu pare să nu mai fie valabil, scrie The Telegraph într-o analiză.
Într-o conversație telefonică pe care Donald Trump a descris-o drept „extrem de productivă”, el și Vladimir Putin au convenit ca echipele lor să înceapă negocieri imediate. Aceasta este o victorie majoră pentru viziunea geopolitică a lui Putin, care consideră că doar marile puteri – SUA, China și Rusia – pot decide soarta altor țări. De aceea, liderul de la Kremlin a dorit întotdeauna să discute cu Washingtonul, nu cu Kievul, despre viitorul Ucrainei.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a expus poziția lui Trump în cadrul unei reuniuni NATO. Potrivit acestuia, teritoriile ocupate nu vor fi returnate Ucrainei, ceea ce înseamnă înghețarea conflictului pe actuala linie a frontului. De asemenea, Kievul nu va primi nici calitatea de membru NATO, nici garanții de securitate conform Articolului 5. Mai mult, SUA nu vor participa cu trupe la nicio forță de menținere a păcii.
Acest acord ar permite Rusiei să păstreze teritoriile ocupate și ar lăsa Ucraina vulnerabilă în fața unei viitoare agresiuni. Totuși, Hegseth a susținut că sunt necesare garanții de securitate pentru a preveni un nou atac rusesc, subliniind că nu trebuie să fie o reluare a Acordurilor de la Minsk, care au permis Moscovei să se regrupeze înainte de a ataca din nou.
Dacă Ucraina reușește să păstreze orașele mari precum Kiev, Harkov, Odesa, Herson și Dnipro, să rămână liberă și să prospere economic, atunci poate fi considerată o victorie, chiar dacă obținută cu sacrificii imense.
Trump și Hegseth au transmis un mesaj clar: SUA nu mai vor să garanteze securitatea Ucrainei sau a Europei. Prin urmare, soarta păcii depinde de Europa, inclusiv de Marea Britanie.
Premierul britanic Keir Starmer și liderii europeni trebuie să decidă dacă vor să-și asume responsabilitatea pentru securitatea continentului sau dacă vor permite Moscovei și Washingtonului să decidă în locul lor. Aceasta înseamnă investiții masive în forțele armate și în industria de apărare pentru a descuraja viitoare atacuri rusești, nu doar asupra Ucrainei, ci și asupra statelor NATO.
Ucraina are cea mai mare și mai experimentată armată de pe continent, iar dacă aliații săi respectă angajamentele făcute, Europa ar putea construi o apărare credibilă, de la Marea Neagră până la Marea Barents și de la Harkov până în Irlanda.
Dacă Europa nu acționează, scenariul probabil este sumbru: Putin va reveni în Ucraina în câțiva ani, va cuceri Harkovul și Kievul, iar apoi va ataca un stat NATO, mizând pe faptul că Alianța nu își va respecta angajamentele de apărare colectivă.
În acest caz, Rusia ar impune ceea ce diplomații săi numesc „o nouă arhitectură de securitate europeană”, în care puterea celor mai mari state va decide soarta celor mai mici.
Această schimbare de strategie a SUA nu este surprinzătoare. Trump și-a exprimat constant scepticismul față de NATO și de sprijinul acordat Europei. Redirecționarea intereselor americane spre Pacific a început încă din mandatul lui Barack Obama. Nemulțumirea SUA față de „parazitismul” Europei în materie de apărare este de lungă durată.
Acum, însă, această frustrare este amplificată de apropierea dintre Washington și Moscova. Trump și Putin au convenit să își facă vizite reciproce, semnalând o deschidere diplomatică. Blocada impusă Rusiei de Occident începe să se fisureze.
Până acum, unitatea NATO a fost unul dintre cele mai mari atuuri ale Alianței. Cu doar o oră înainte ca Hegseth să-și prezinte viziunea asupra războiului, secretarul general al NATO, Mark Rutte, avertiza împotriva negocierilor premature cu Putin.
O L, [13.02.2025 13:00]
„Putem specula despre cea mai bună soluție… dar să nu-i oferim lui Putin mai multe avantaje decât are deja”, a spus el.
Unii membri NATO, precum Germania, au fost mereu sceptici în privința recuperării de către Ucraina a întregului său teritoriu sau a perspectivei aderării la NATO.
Volodimir Zelenski nu este surprins de această evoluție. Cu o zi înainte, el avertiza că se teme să fie exclus din negocierile dintre SUA și Rusia.
Războiul nu s-a încheiat, iar Zelenski, un politician abil și hotărât, va folosi toate oportunitățile pentru a obține cel mai bun acord posibil pentru Ucraina. În același timp, luptele de pe front vor deveni și mai intense pe măsură ce se apropie un posibil armistițiu.
Între timp, Marea Britanie și Europa trebuie să decidă: vor să fie la masa negocierilor sau în meniul celor care dictează ordinea mondială?