Unul dintre martirii închisorilor comuniste, basarabeanul Roman Braga, propus spre canonizare Patriarhiei Române

Încă un martir și mărturisitor basarabean ar putea ajunge în lista sfinților. Este vorba de Roman Braga, propus spre canonizare Patriarhiei Române în urma unui congres din 5 septembrie a Episcopiei Ortodoxe Române din America. Părintele Roman Braga, trecut la cele veșnice în 2015, la vârsta de 93 de ani, a fost mărturisitor al Ortodoxiei în temnițele comuniste, apoi preot misionar în Brazilia și SUA.

Părintele Arhimandrit Roman Braga s-a născut pe 2 aprilie 1922 în Condrița, județul Lăpușna, Basarabia. La vârsta de 12 ani, a intrat ca frate la Mănăstirea Căldărușani de lângă București. În următorul an, s-a înscris la Seminarul de la Cernica. După desființarea acestuia în 1940, s-a transferat la Seminarul Central din București, iar ultimul an l-a încheiat la Seminarul Teologic din Chișinău (1943).

Întorcându-se în București, între anii 1943 și 1947, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, precum și cele ale Seminarului Pedagogic „Titu Maiorescu”.

În iulie 1948, a început calvarul închisorilor din timpul regimului comunist. A fost arestat, fiind acuzat pe nedrept de o posibilă legătură cu mișcarea legionară. A fost condamnat la 5 ani de temniță grea pentru omisiune de denunț și ajutor. A cunoscut teroarea „reeducării” de la Pitești și apoi distrugerea fizică și morală din lagărele de muncă forțată de la „Canal” la colonia Peninsulă. A fost eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu în București. Mitropolitul Sebastian Rusan l-a călugărit în ianuarie 1954 și l-a hirotonit întru diacon.

Următorii cinci ani au fost roditori în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. În anul 1959, a început un nou val de arestări politice de care nu a scăpat. A fost anchetat timp de un an, acuzat că a făcut parte din „grupul” Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim în timpul studenției. A fost condamnat la 18 ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civică pentru activitate dușmănoasă la adresa regimului comunist. A executat doar cinci ani, fiind eliberat în 1964 cu ocazia amnistiei generale a deținuților politici. După eliberare, a peregrinat prin diverse episcopii și mitropolii ale României, fiind primit cu indiferență și chiar respins. Cu toate acestea, i s-a permis Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea să-l hirotonească preot. Pentru o perioadă, a lucrat în arhiva Episcopiei.

A fost trimis misionar în Brazilia, unde a slujit pentru comunitatea românească din São Paulo între 1968 și 1972. În 1972, Episcopul Valerian Trifa l-a chemat la Episcopia din Vatra, unde, timp de 7 ani, s-a ocupat de educația religioasă a copiilor, a tradus texte religioase și a adaptat cântările bisericești pe texte în limba engleză.

În octombrie 1979, a fost numit preot la parohia „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio, și apoi, în ianuarie 1982, la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Southfield, Michigan. A slujit ca preot și duhovnic între 1983 și 1988 la Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania. În 1988, s-a retras la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, unde stareță era sora lui, monahia Benedicta. A trecut la Domnul pe 29 aprilie 2015, după o lungă suferință.

Amintim că în 2025, an declarat de Biserica Ortodoxă Română „Anul Mărturisitorilor”, au fost canonizați 16 părinți, printre care Arsenie Boca, Ilie Cleopa și Dumitru Stăniloae. În listă s-au regăsit și trei cuvioși din Basarabia – Sofian Boghiu, Iraclie Flocea și Alexandru Baltaga.