VIDEO | 4 octombrie – ziua Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, „Patriarhul Teologiei Românești”

Biserica Ortodoxă Română îl cinstește astăzi, 4 octombrie, pe Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, care a fost canonizat în vara acestui an, alături de alți 15 sfinți români. Preot, membru titular al Academiei Române, profesor universitar, dogmatist, scriitor și ziarist, părintele Stăniloae este considerat cel mai mare teolog al secolului 20. A tradus Filocalia (în 12 volume) și multe alte scrieri ale Sfinților Părinți și este unul dintre cele mai importante repere pentru școala teologică românească.

Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut în data de 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, judeţul Braşov. A urmat cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Şaguna”, apoi, în 1922, a primit o bursă la Universitatea din Cernăuţi. Licenţa în Teologie a fost elaborată sub conducerea prof. Vasile Loichiţă, cu tema „Botezul copiilor”, și a primit o bursă pentru studii de specializare la Atena.

În toamna anului 1928 şi-a susţinut la Cernăuţi teza de doctorat cu titlul „Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti”. În ianuarie 1929 a plecat să studieze la Berlin, având profesori pe Hans Lietzmann şi Reinhold Seeberg, apoi la Paris şi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică şi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama.

La întoarcerea în ţară a fost încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”, unde a desfășurat activitate didactică timp de 17 ani.

În 5 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria, iar doi ani mai târziu a fost hirotonit preot.

În iunie 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie deținută până în 1946. În 1946, a apărut la Sibiu primul volum din traducerea Filocaliei și tot în același an a fost transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică şi mistică pe Nichifor Crainic.

Din 1950 a participat la întâlnirile organizate de grupul Rugul aprins, din care nu a făcut parte, dar unde a conferenţiat de câteva ori. În 1958 a început un nou val de arestări în România, iar la 4 septembrie a fost arestat și ulterior dus la Aiud. A fost eliberat cinci ani mai târziu în ianuarie şi a lucrat ca funcţionar la Biblioteca Sfântului Sinod. A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1990, iar membru titular din 1991.

A trecut la cele veșnice în noaptea dinspre 4 spre 5 octombrie 1993, la vârsta de 89 de ani.