Pe 12 august 2000, o catastrofă maritimă zguduia lumea la propriu și la figurat. Submarinul nuclear rusesc Kursk, cu 118 marinari la bord, s-a scufundat în Marea Barents. Tragedia, care a provocat mari controverse în plan mondial, marca începutul primului mandat al lui Vladimir Putin în calitate de președinte al Federației Ruse.
Submarinul avea o lungime de 152 de metri și o greutate de 24.000 de tone. Avea două reactoare nucleare și putea atinge o viteză de 28 de noduri, fiind cel mai mare submarin de atac din lume, de aproximativ trei ori mai mare decât cele mai mari nave de acest fel din Marina Statelor Unite.
Kursk a părăsit portul la 10 august pentru a participa la exerciții de luptă. Navele, avioanele și submarinele rusești s-au întâlnit în Marea Barents, care se află deasupra Cercului Arctic, pentru a exersa manevrele militare.
Pe 12 august, Kursk urma să lanseze o torpilă de antrenament, iar la ora 11:29, două explozii, produse una după alta în corpul frontal al navei, au făcut ca aceasta să plonjeze spre fundul mării. Deflagrația a fost atât de puternică, încât a fost înregistrată pe seismografele din Europa de Nord.
În pofida acestui fapt, șeful exercițiului, Veaceslav Popov, părăsește zona fără a raporta incidentul, iar în aceeași zi participă la o conferință de presă în care declară că exercițiile militare au fost desfășurate cu succes. Asta în condițiile în care existau semnale clare că există supraviețuitori pe navă, care cereau ajutor.
Mai mult, autoritățile de la Moscova au refuzat sprijinul oferit de Marea Britanie, Norvegia și SUA, motivând că Rusia „are toate capacitățile tehnice pentru operațiunea de salvare”.
Într-un interviu oferit pe 8 septembrie 2000, pentru Larry King la CNN, întrebat despre ce s-a întâmplat cu submarinul Kursk, Vladimir Putin a răspuns zâmbind: „S-a înecat”.
Ancheta ulterioră a stabilit că în accident și-au pierdut viața 118 marinari, 95 dintre ei în momentul exploziei, iar alți 23 înecați ulterior. Cu toate acestea, procuratura militară nu a fost găsit niciun vinovat pentru această tragedie.
Epava submarinului Kursk a fost scoasă la suprafață abia după un an de la accident, în 26 septembrie 2001. Din păcate, însă, echipa a fost nevoită să taie coca frontală a navei, lăsând astfel cele mai bune dovezi ale cauzelor exploziilor pe fundul mării.