„Vistierul bunătăților și Dătătorul de viață”. Astăzi, în a doua zi după Rusalii, este sărbătorită Lunea Sfântului Duh și Ziua Sfintei Treimi

Sărbătoare marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox. Astăzi este a doua zi de Rusalii, în care creștinii ortodocși sărbătoresc Lunea Sfântului Duh, a treia Persoană a Sfintei Treimi, după ce S-a descoperit prin pogorârea peste apostoli în Duminica Mare, pentru a arăta că mântuirea oamenilor este lucrarea lui Dumnezeu, Unul după ființă, dar care are trei fețe, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

În biserici și mănăstiri, în cadrul Sfintei Liturghii se citește acatistul Sfintei Treimi, cel mai amplu dintre toate câte există în acatistier.

Învățătura despre Sfânta Treime constituie dogma principală în Biserica Ortodoxă. Prin ea înțelegem pe Dumnezeu cel Unul în ființă și întreit în persoane: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt, așa cum spune și Crezul ortodox:

„Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. […] Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. […]

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.”

Astfel, doctrina Sfintei Treimi este exprimată în forma: „Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în Persoane, dar Unic în ființă, este Dumnezeu Atotputernic, Preexistent firii și complet Independent în raport cu orice”.

Primele două sinoade ecumenice de la Niceea (anul 325) și Constantinopol (anul 381) au statornicit definitiv învățătura de credință a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi. În mod practic, abia din secolul al IV-lea după Hristos se poate vorbi de adevărata cinstire în toată lumea creștină a Sfintei Treimi.

Rugăciunea care se spune astăzi

„Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.

Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.

Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci.

Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!”.