Zi neagră pentru poporul român. În 18 iunie sunt comemorate victimele deportărilor în timpul regimului comunist

România comemorează astăzi Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist, un moment dedicat amintirii zecilor de mii de oameni smulși cu forța din casele lor și deportați în Bărăgan în anii ’50. Această tragedie, inspirată de practicile sovietice, a fost pusă în aplicare de regimul comunist, sub pretextul securizării graniței cu Iugoslavia.

Punctul culminant al deportărilor a avut loc pe 18 iunie 1951, când aproximativ 44.000 de persoane din Banat și Mehedinți – români, basarabeni, germani, sârbi, macedoneni – au fost ridicate din case în toiul nopții, de praznicul Rusaliilor, și transportate cu vagoane de vite în Câmpia Bărăganului. Fără să știe unde merg, oamenii au reușit să ia cu ei doar lucruri de primă necesaitate.

Ajunși în Bărăgan, au fost forțați să ridice 18 sate de la zero, trăind sub pază armată, în lipsuri crunte și puși la muncă forțată în ferme colective și întreprinderi agricole de stat, în condiții dure și pentru o retribuție minimă.

Munca „voluntară” era condiție pentru a primi hrană. Lumea satului, în care liniștea și rugăciunea erau un mod de viață, a fost tulburată și transformată în lagăr de muncă, atent condus de activiști de partid care monitorizau populația.

Astfel, în regiunile Ialomița și Galați au luat ființă 18 localități noi, întemeiate de deportaţi. Acestea sunt: Brateș, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lătești, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești).

Deportarea a fost declarată ilegală abia în 1967, iar ziua de 18 iunie a devenit oficial zi de comemorare printr-o lege adoptată de Parlament în 2020 și promulgată de fostul președinte al României Klaus Iohannis.

Durerea acestor oameni – dislocați, umiliți, supravegheați, dar niciodată înfrânți în spirit – rămâne o lecție despre abuzul de putere și tăria demnității umane. Drama deportaților din Bărăgan nu este doar un capitol tragic din istoria recentă, ci un avertisment viu împotriva uitării.