Ziua de 1 mai, de la mișcări pentru drepturile muncitorilor la propagandă comunistă și ieșiri la picnicuri

Peste 90 de state din lume marchează azi Ziua Internațională a Muncii, care își are originile încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când au luat naștere primele mișcări ale muncitorilor, în special ale celor din fabrici, prin care erau revendicate un șir de drepturi.

De 1 mai, moldovenii, care au zi liberă, nu se mai gândesc la parade și manifestații propagandistice, metode instituite de regimurile comuniste în statele din blocul socialist, dar mai mult la vacanțe, plimbări și picnicuri cu grătare. Totuși, semnificația acestei zile rămâne diferită în multe țări. De exemplu, în unele state din Occident, sărbătoarea reprezintă un bun prilej de a mobiliza angajații în cadrul unor mitinguri ale sindicatelor unde sunt anunțate noi revendicări sociale. Iar în Statele Unite, acolo unde au și pornit primele mișcări muncitorești, ziua de 1 mai nu este una oficială.

În prezent, aproximativ toate țările din Europa marchează Ziua Muncii, dar și Turcia, Israel, Canada, India și chiar Hong Kong și Filipine.

Ziua Internaţională a Muncii îşi are originea în mişcările de protest ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore la 8 ore. În mai 1886, muncitorii din Chicago s-au unit într-o grevă care aduna 65.000 de oameni într-o piață din centrul orașului. În urma represiunii poliţiei, au fost 11 morţi şi aproape 200 de răniţi.

A Doua Internaţională Socialistă a decis să cinstească memoria celor împuşcaţi în acea piață prin organizarea, la 1 mai 1890, a celui mai mare protest împotriva exploatării prin muncă. Aşa a devenit 1 mai ceea ce este astăzi. În secolul XX, pe măsură ce ideologia comunistă a câştigat teren, ziua de 1 mai a fost asociată cu „victoria muncitorilor asupra exploatatorilor și capitaliștilor”. Şi mişcarea nazistă a încercat să revendice sărbătoarea de 1 mai.

După căderea comunismului în multe state europene din blocul socialist, dar și după destrămarea URSS, în 1991, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi propagandistice, dar a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber. Oamenii erau mai relaxați și nu erau obligați să mai participle la parade sau serbări. În perioada sovietică, de exemplu, moldovenii și funcționarii Partidului Comunist se pregăteau cu săptămâni înainte pentru parade de 1 Mai, iar muncitorii sau elevii nu aveau voie să lipsească. Se făceau repetiții cu mult timp înainte, se scriau mii de pancarte cu lozinci, iar străzile erau pline de parade de muncitori îmbrăcaţi de sărbătoare. În fosta URSS, marșurile erau masive cu implicarea tinerilor și sportivilor și cu un pronunțat caracter politic. Deși ulterior s-a renunțat la aceste practici, ziua de 1 mai a rămas, în continuare, liberă.