
Creștinii ortodocși care țin de vechiul calendar bisericesc prăznuiesc astăzi Minunea Sfântului Arhanghel Mihail din Colose. Acest eveniment este consemnat în tradiția creștină drept una dintre cele mai impresionante intervenții ale „Marelui Voievod al oștilor cerești” în apărarea credinței creștine. În Republica Moldova, în această zi, 31 de localități, ale căror biserici au fost închinate sărbătorii, își celebrează hramul.
În biserici este săvârșită Sfânta Liturghie și se înalță rugăciuni speciale de mulțumire și cinstire a Sfântului Arhanghel Mihail, văzut ca apărător al dreptei credințe și ocrotitor al oamenilor în lupta împotriva răului.
Potrivit scrierilor vechi, în cetatea Colose, din Asia Mică (azi Turcia), a fost ridicată o biserică în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail, deasupra unui izvor cu ape tămăduitoare. Izvorul fusese proorocit de Sfântul Apostol Ioan, care vestise că acolo oamenii vor primi vindecare prin lucrarea Arhanghelului. Numeroși bolnavi veneau la acel loc și primeau alinare prin credință și rugăciune.
Minunea cea mai cunoscută s-a petrecut când fiica unui păgân din Laodiceea, mută din naștere, a fost vindecată la izvor după ce tatăl său a primit în vis poruncă de la Arhanghelul Mihail să o aducă acolo. În urma vindecării, familia s-a botezat și a ridicat biserica ce avea să devină loc de pelerinaj.
După aproape un secol, copilul Arhip din Ieripoli s-a așezat la Colose, dedicându-și viața rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. Mai târziu, el a devenit preot și păstor al celor care veneau la izvorul făcător de minuni. Însă păgânii, mânați de ură împotriva creștinilor, au încercat să dărâme biserica, acoperind izvorul sau abătând apele râurilor Hrisos, Licocaper și Kufos asupra sfântului locaș. Atunci, Sfântul Arhanghel Mihail a săvârșit minunea: a oprit apele, a despărțit munții și a făcut să se deschidă o prăpastie, în care râurile s-au revărsat, lăsând neatinsă biserica.
Cuviosul Arhip a trăit până la vârsta de 70 de ani, fiind cinstit ca un mare rugător și slujitor al lui Hristos. Relatările minunatei întâmplări, păstrate în tradiția secolelor V–VII, au devenit pentru Biserică nu doar o amintire a unei intervenții divine, ci și o pildă despre puterea rugăciunii și despre mijlocirea îngerilor în viața credincioșilor.